transmitting LIVE from dubai

Leapsa 4

2009-02-04T22:24:00.004+04:00

Mi-a placut ideea asa ca...de ce nu?

Am primit leapsa de la Nada asa ca...

Ce trebuie sa faci:

1. Go to the 4th folder in your computer where you store your pictures.
2. Pick the 4th picture in that folder.
3. Explain the picture.
4. Tag 4 people to do the same! they dont have to be in that picture.
Poza mea e:

In fundal e o moscheie din Abu Dhabi, un fel de 'catedrala neamului' pentru ei. Poza nu e foarte artistica dar moscheia chiar impresioneaza prin dimensiuni si detalii. Data vizitei: Aug 08, 2008.

Am sa evit pasul 4...acela de a pasa mai departe leapsa.

Sper sa ne mai vedem!
Dragos

I am an AIESECer

2007-10-16T09:38:00.000+04:00

Asta este poate doar 1 procent din ceea ce inseamna experienta AIESEC.

Sentimentele, prieteniile, victoriile, esecurile, idealurile si principiile traite in cei 3 ani nu o sa poata fi niciodata imprimate intr-o poza, intr-un film sau intr-o melodie. Traiti experienta !

Dragos

going national

2007-10-15T21:27:00.001+04:00

Parte din campania de promovare de toamna face parte si posterul de mai sus. Campanie nationala !

Tineti-mi si mie unul.

Toate cele bune din Dubai!
Dragos

de ziua mea

2007-09-17T08:41:00.000+04:00

Salutare !

Ieri a fost ziua mea. Am facut 25.

Vreau sa multumesc tuturor celor care mi-au urat 'La multi ani!' si mi-au transmis urarile lor de bine ! Au insemnat foarte mult si apreciez !

Sa ne-auzim cu bine!

Dragos

despre traineeship

2007-09-03T08:45:00.000+04:00

Salut!

De cand n-am mai scris, cred cred ca cel mai important eveniment petrecut e ca am incheiat traineeship-ul AIESEC, la ABB, pe departamentul Communication.

...‘-In sfarsit!’, ar zice unii, ca deja se lungise situatia prea mult. Sa vedem si derularea evenimentelor:

1. Traineeship initial - 6 luni: 15 Aug. 2006 – 15 Feb. 2007
2. Din Februarie 2007 s-a prelungit pana in 15 Mar. 2007.
3. Din 15 Mar. 2007 s-a mai prelungit o data pana in 30 Apr. 2007

Dupa evenimentul pe care l-am organizat in martie lucruri prea spectaculoase n-am mai facut, cel putin pe la lucru. Cred ca varful activitatilor noastre erau vizitele la pe la cate un hotel. In rest – ‘pauzele lungi si dese, cheia marilor succese’ – in pauzele de la pranz mergeam la Mall of the Emirates unde petreceam cate o ora jumate’, la ‘shopping’ (consecinta daca esti in departament cu femei) si daca ramanea timp luam si pranzul. Toate astea in frunte cu sefa... Ce sa mai zic...easy-life. :)

Privind in urma cred ca cele aproape 9 luni petrecute in Dubai au fost o experienta extraordinara pe care o recomand oricui. Au fost 9 luni de satisfactii, experimente, cunoastere de sine, dezamagiri, noi prieteni, de explorare. Am trecut prin niste experiente prin care putini cunoscuti de-ai mei au trecut sau o sa treaca vreodata.
De-a lungul timpului probabil ati mai citit despre cum mergeam la hoteluri, prima vizita la Burj-Al-Arab, excursia cu jurnalistii si inca vreo cateva evenimente iesite din comun. Ar mai fi si altele tot asa de interesante, dar acum m-am gandit sa va scriu despre altceva.

Una din cele mai marcante experiente este faptul ca 8 luni din traineeship mi-am ‘impartit’ viata cu altcineva. Poate ‘impartit’ vi se pare un termen exagerat, dar eu nu stiu cum altcumva numesc faptul ca in acest timp am lucrat si locuit cu Cirstin, colega mea din Germania. Am impartit acelasi job, acelasi birou, acelasi sef, acelasi taxi, acelasi apartament. Dea lungul timpului nu prea v-am vorbit despre ea...dar acuma am zis ca e o buna ocazie: Pot sa va spun despre ea ca a calatorit destul de mult, fiind prin tari ca Mexic, Argentina (unde a facut si un traineeship), Turcia, Kenya si mai toate tarile din Europa.

Eh, desi a fost in mai mult de 20 de tari cred ca din toate calatoriile astea nu a invatat prea multe, sau nu a invatat ce trebuia, cel putin asta e impresia pe care mi-a lasat-o cateodata. Ea e din nordul Germaniei, acolo unde femeile dau mana cand intalnesc pe cineva, unde probabil s-a inventat zicala ‘totul se imparte nemteste’ si unde probabil ouale, se sparg cu barosul. Asa e ea. M-a scos din sarite de nenumarate ori si recunosc ca de multe ori mi-am blestemat zilele. E ingrozitor sa iti imparti munca si viata de dupa, cu cineva cu care te potrivesti prea putin sau deloc.

Dar nu e dracul asa negru, pentru ca am invatat si eu cateva lucruri de la ea. De vreo cateva ori, s-a umplut paharul si am ajuns la sesiuni de feed-back hard-core, ca sa nu ii zic cearta, in care ne ajutam sa ne vedem partile mai putin bune. Pe alocuri avea si dreptate si m-a facut sa constientizez niste adevaruri despre mine si sa urgentez masurile de imbunatatire. Am gresit si eu in unele situatii, dar si ea le are pe ale ei...

Am trecut prin multe impreuna si o intamplare care inca o data ne-a pus fata in fata cu o situatie noua pentru amandoi a fost cand ea a avut o raceala si temperatura i-a crescut cu mult peste limita normala. Ea, foarte speriata pentru ca nu mai patise asa ceva inainte, eu la fel, ca nu stiam ce sa fac si incotro sa o apuc. Asa a invatat Dragos cum e sa suni noaptea la ora 4 la spital si cum e sa mergi la spital escortat de masina politiei pentru ca soferul de taxi nu stie drumul. Am avut noroc, cu Cezar (un amic de aici) care a ne-a ajutat si a fost tot timpul alaturi de noi. Mersi Cezar inca o data !

Si asa, traind bune si rele impreuna, de-a lungul timpului am ajuns sa ne cunoastem si sa ne respectam, devenind una dintre putinele persoane in care am incredere aici. Tot de la ea, Dragos a invatat de ce masinile germane domina autostrazile din lume, de ce am intalnit atat de multi germani in pozitii de management si de ce Germania e puterea economica nr. 1 in Europa...
Momentan ea este angajata permanent al departamentului de Communication din ABB Dubai.

La sfarsitul celor 8 luni de traineeship pot spune ca am invatat sa traiesc pe cont propriu, sa fiu independent, sa fiu responsabil pentru actiunile mele si sa apreciez ceea ce am. Nu a fost intotdeauna usor, dar intotdeauna a fost interesant.

Daca merita ? Cred ca deja anticipati raspunsul la intrebare. DA !

Toate cele bune!
Dragos

PS: La finalul traineeshipului, am avut parte si de o sedinta de feed-back cu sefa mea, Nina, tot in stilul cu care v-am obisnuit pana acum, anume luand pranzul la Jumeirah Beach Hotel. ;)

24 FUN - editia de Tirgu-Mures

2007-05-08T00:24:00.000+04:00

Articol aparut in 24 FUN - editia de Tirgu-Mures. Tineti-mi si mie un numar ! ;)

My new roomies

2007-04-23T16:20:00.000+04:00

[eu, Cirstin, Steffen si Markus]

De pe la mijlocul lui martie avem doi colegi noi de apartament: Markus si Steffen.

La fel ca si noi, si ei sunt trainee (Steffen pe vanzari si Markus pe inginerie), doar ca nu au venit prin AIESEC si cu ajutorul parintilor unuia dintre ei care e ceva mare stab in ABB la nivel global. Sunt din Germania si sunt cam de aceeasi varsta cu noi, 24 si respectiv 25 de ani.

Trebuie sa recunosc ca in locul lor mi-ar fi placut sa fi venit doua romance, dar ce sa faci daca jumatate din ABB se afla in Germania si nu in Romania. Dar Cirstin era foarte entuziasmata ca au venit. Si eu as fi fost in locul ei.

Deja stam de ceva vreme impreuna si pot sa va spun ca sunt de oameni de treaba, disciplinati si educati. Exact cum te-ai astepta sa fie niste germani. Totusi sunt foarte diferiti de Cirstin care la 23 de ani are o experienta de viata destul de bogata si da dovada de multa maturitate, uneori chiar exagerata. Ei se incadreaza perfect in profilul de studenti.

O chestie care oarecum m-a socat la prima vedere a fost faptul ca Markus are un baiat de 5 ani. Ma asteptam la asta de la un indian, sa fie insurat si cu copii, dar nicidecum de la un student din Germania. L-am intrebat despre asta si mi-a spus ca s-a intamplat dintr-o neglijenta, dar mi-a mai spus ceva despre copilul lui: 'E baiatul meu, si il iubesc.'

De asemenea Markus pot spune ca este neamtul tipic. Mai introvertit ca si caracter, el pare sa fie inginerul ala german care construieste BMW-urile, Mercedes-urile, Porsche-ul sau Blaupunkt-ul. E disciplinat si harnic. Tot respectul.

Steffen e mai vorbaret, si a intrat pe vanzari. Probabil aici a avut si o influenta tatal sau care e manager la nivel global pe o divizie din ABB. Cirstin zicea ca o sa fie ingamfat si cu nasul pe sus, datorita functiei tatalui sau dar mie nu mi se pare ca e asa.

Dar intr-un fel ma bucur si eu ca au venit. Parca e alta atmosfera in casa. E totul mult mai relaxat, parca te bucuri cand vii acasa.

Atat deocamdata! Pastram legatura!

Dragos

Ce am mai facut

2007-04-23T15:14:00.000+04:00

Dupa lansarea spectaculoasa in modelling am decis sa ma apuc si de lucruri mai serioase, cum ar fi organizarea celui mai important eveniment anual al ABB aici in Dubai. Cum a venit si randul lui Cirstin sa plece in vacanta, toata papara a picat pe mine si pe sefa mea care a lucrat doar cate 4 ore pe zi in perioada de organizare fiind inca in convalescenta dupa nastere.

Dar sa va dau cateva detalii despre proiect: scopul sau fiind promovarea ABB si a produselor si serviciilor oferite. De asemenea acest seminar tehnic trebuia sa suplineasca absenta noastra de la Middle East Electricity.

Evenimentul s-a desfasurat pe o perioada de 3 zile in incinta ABB Dubai, de unde si noi provocari cum ar fi: gazduirea a 300 de persoane si gasirea/crearea a 9 locatii diferite pentru desfasurarea prezentarilor. Pe langa asta am mai organizat si o expozitie cu produsele noastre de ultima ora.

Ca o mica mentiune – anul trecut acelasi eveniment a avut ca locatie faimosul Burj-Al-Arab. Anul acesta s-a schimbat radical strategia iar toate prezentarile s-au tinut in 10 corturi pe care le-am instalat in curtea firmei.

[expozitia de produse intr-unul dintre atelierele firmei]

Si ca intotdeauna zilele evenimetului s-au incheiat cu o cina alaturi de partenerii si clientii nostri in doua dintre locatiile cele mai spectaculoase din Dubai:

[prima seara la Jumeirah Beach Hotel]

[a 2-a seara la Bab Al Shams, pe care deja il stiti din episodul cu jurnalistii]

Toata luna premergatoare evenimentului a fost destul de intensa, zilele de lucru incheindu-se pentru mine la ora 7-8. Presiunea era si ea pe masura, de unde si consecinte: ne-am apucat de mancat junk-food. Ca si un bonus sefa mea s-a reapucat de fumat.

Dar a meritat pe deplin. Pot zice ca am invatat cateva lucruri care imi pot fi de folos pe viitor. Pe langa asta, cred ca am facut si o treaba buna pentru ca dupa ce s-a terminat totul ni s-a prelungit traineeship-ul si am primit si o marire de salar. :)

Cam atat...

Pe curand,
Dragos

M-am lansat in modelling

2007-04-10T22:16:00.000+04:00

Salutare !

Din seria povestirilor:’Un trainee se destainuie’, am una noua...

Ca sa imi acopar gaura din buget creata de aventura TIESTO, m-am lansat in... modelling :). Oferta a venit din partea unei universitati care avea nevoie de poze pentru a crea o brosura de promovare. Singurele conditii de participare la sedinta foto erau sa fii alb si sa fii imbracat in costum business. Nici o problema, ca ma incandrez in profil.

Initial nu am fost eu asa de incantat sa merg pentru ca era chiar a 2-a zi dimineata dupa concertul Tiesto, dar faptul ca au trimis o masina cu sofer dupa noi, m-a mai incurajat.

Pe mine m-au luat primul, apoi am mers sa mai luam inca doua persoane dintr-un cartier numit The Lakes in care eu nu mai fusesem niciodata. Aici am avut o noua surpriza pentru ca pot spune ca asta e cel mai frumos cartier din Dubai. Peisajul e asemanator cu cel din cartierul meu, diferenta e ca in The Lakes sunt vile, nu blocuri cu apartamente. Totul e foarte civilizat: la intrare este bariera si o cabina unde sta un gardian, care verifica pe toata lumea care intra in cartier. Odata intrat parca esti intr-o alta lume: toata lumea e relaxata, terenurile de fotbal, de tenis si baschet toate sunt pline, biciclisti, alergatori, parca esti intr-o statiune de vacanta undeva.

Ca si o curiozitate, fiecare vila avea doua locuri de parcare populate aproape intotdeuna de o masina de teren, iar cealalta era BMW, Mercedes sau Jaguar.

De aici am pornit catre Academic City – noul campus universitar din Dubai. Inca nu e finalizat complet, dar spatiu pentru a face cateva poze tot au gasit.

Cateva cuvinte despre facilitatile pe care le puneau la dispozitie: chiar daca te aflai in desert la vreo 20 de km de Dubai, aveau tot ce trebuie de la sali de cursuri ultra moderne pana la restaurant, birouri, biblioteca. Fata de salile de curs, de tip comunist de la noi, acestea erau foarte diferite: videoproiector in fiecare sala, un podium de unde sa-ti tii prezentarea, scaune tip ‘Executives’, o iluminare foarte placuta. Altele aveau o aranjare a meselor foarte originala, colori vii si frumoase toate astea ca sa creeze un mediu cat mai placut si relaxat.

Desigur toate astea vin cu un pret: un master te costa undeva pe la vreo 10-15 mii USD.

Am pomenit mai sus de biblioteca...asa scria pe usa din sticla. Si biblioteca avea toate facilitatile. Dar singurul lucru care lipsea, erau chiar cartile. Nu stiu de ce dar eu inca asociez cuvantul ‘biblioteca’ cu rafturi nesfarsite de carti: romane, enciclopedii, colectii rare, reviste si miros de mucegai. Dar aici nu. Doar cateva rafturi asemanatoare cu ce avem noi in camerele noastre, cu cateva carti de management si IT. Cred ca asta o fi noul concept de invatamant in biblioteca – te duci cu laptopul, rascolesti internetul, gasesti informatia, o digeri, o reimpachetezi si o trimiti spre evaluare sau o prezinti.

Si cine zice ca in ‘modelling’ – (imi place cum suna... :) ), nu inveti nimic relevant? Gresit! O chestie necunoscuta mie pana la momentul respectiv a fost computerul Bloomberg, care pana sa-l vad la astia in asa-zisa biblioteca, nici nu stiam ca exista. Pe scurt calculatorul asta are doua monitoare pe care iti afiseaza in timp real toti indicii bursieri, ratele de schimb intre valute, pretul petrolului, aluminiului, aurului si multe altele. E un calculator facut pentru brokeri.

[poza: businessweek.com]

Denumirea de Bloomberg inca nu inseamna doar un calculator, ci si o firma de servicii financiare, dupa cum puteti citi aici.

Deci cam asta a fost scurta mea incursiune in lumea modellingului: profitabila, dar si educativa in acelasi timp.

Deocamdata atat.

Toate cele bune si pe curand,
Dragos

DJ TIESTO in DUBAI

2007-04-07T14:52:00.000+04:00

Vacanta s-a terminat, am revenit in Dubai, cu noi experiente si povestiri...

Am ramas singur acasa pentru vreo doua saptamani si ceva, am zis ca trebuie sa profit la maxim de perioada asta si nu scap nici o oportunitate.

Si cum de multa vreme tot asteptam vreo ocazie sa ies in vreun club, dar pana acum nu am gasit timpul potrivit, intr-una din zilele trecute iata ce vad intr-un Virgin Music Store: DJ TIESTO – World’s #1 DJ in concert in Dubai. WOW ! Nu puteam rata asa ceva. Pretul biletului: $70. Nici o problema, te salveaza cartea de credit. Dress code: strictly white. Se anunta o petrecere de zile mari.

Am fost foarte entuziasmat, am recapitulat hit-urile lui, pana si pe desktop mi-am pus un wallpaper cu ‘TIESTO in Concert’. Toata saptamana premergatoare concertului tot ‘Adagio for Strings’ si ‘Lethal Industrie’ am avut in cap...(astea sunt doua hituri ale lui pentru necunoscatori)

Vine si marea seara a concertului. Dupa munca, am iesit in mall mi-am cumparat si eu un tricou alb, sa fiu in rand cu lumea si pe la vreo 22:00 pornesc de acasa. La 00:00 se inchideau usile clubului asa ca trebuia sa fiu acolo pana atunci. Am ajuns intr-o ora, deci timp mai era din belsug.

Cum ii sta bine oricarui club care se respecta (era ceva de genu Tineretului din Costinesti), avea doua intrari: una pentru VIP-uri si una pentru oamenii de rand. Eu, din bugetul de trainee, mi-am permis doar biletul normal asa ca a trebuit sa stau la coada, la intrarea secundara.

De aici a inceput aventura: la coada cred ca s-au adunat vreo 200-300 de persoane, marea majoritate cu bilet. Coada mergea chiar bine cand la un moment dat n-au mai lasat oamenii sa intre in club, chiar daca mai erau 10 minute pana la 12. A inceput si scandalul, oamenii revoltati vroiau sa intre, dar bodyguarzii nu mai lasau pe nimeni. Unii mai indrazneti ocoleau poarta, treceau un gard din arbusti si erau inauntru. Organizatorii vazand ca situatia nu e prea roz, neavand suficienti body-guarzi si tot mai multi incep sa ocoleasca intrarea, s-au retras la o a 2-a reduta. Multimea disperata, speculand momentul, a navalit catre ultima intrare, care ii mai despartea de concert. Era si o colina care trebuia ocolita pentru a ajunge la poarta, dar poporul a luat-o pe calea cea mai scurta, peste colina. Disperati, unii se mai poticneau, fetele cu tocuri se mai impiedicau, toata lumea cu speranta ca o sa-l vada pe Tiesto, se indrepta catre a 2-a poarta. Era ca o scena din episoadele istorice cu Mircea cel Batran si ienicerii si spahii, care cata frunza si iarba, navaleau tara. Eh, asa a fost si aici. Nu-mi venea sa cred ca intr-un club din Dubai se poate intampla asa ceva.

Nici eu n-am stat prea mult locului. Platisem $70 pe bilet, concertul incepuse si eu eram inca afara. Asa ceva nu era acceptabil, asa ca si eu, inainte la razboi. Ajungem la a 2-a baricada unde s-a scandat ‘Let Us In!’ - Let Us In!’, s-a incercat spargerea usii si in final unii mai cu initiativa au inceput sa sara gardul. Nici gagicile nu se lasau mai prejos, si ele sareau gardul.

Acuma nici eu nu puteam sa stau si sa ma uit cum altii merg la concert si eu nu. Mai ales incurajat de faptul ca bodyguarzii nu prea ii luau la multe intrebari pe cei care treceau gardul (astia nu erau ca cei din Romania, care te bat de nu-ti mai trebuie club in urmatoarele 6 luni), si eu am sarit gardul. Si iata-ma la concert, putin sifonat, dar totusi foarte entuziasmat. Prietenii mei, erau inca pe undeva pe afara, peste vreo ora, cand s-au mai calmat treburile au intrat si ei.

Atmosfera concertului pot spune ca fost destul de faina. Cateva poze aici:

[Unicul - DJ Tiesto]

Tiesto ca un profesionist ce e, si-a facut treaba. Muzica buna, hituri arhicunoscute, ritmurile lui populare, toate astea au prins destul de bine. Toata lumea se simtea bine, mai ales englezii care animati de cele cateva beri consumate, ca de obicei, dansau ca niste nebuni.

Alta chestie care m-a socat oarecum au fost fetele. Cred ca acolo am vazut cele mai frumoase fete din Dubai. Parca toate s-au adunat acolo dintr-o data. Nu stiu in timpul zilei pe unde se ascund ca eu nu prea le vad. Dar toate sperantele mi-au fost risipite cand vedeam ca toate erau insotite de unul sau mai multi barbati, care nu le scapau o clipa din ochi. Pe langa asta cred ca era o proportie de maxim 1 fata la 3 baieti.

M-a deranjat faptul ca nu au venit la concert multi fani adevarati, cunoscatori, ci a venit gloata, doar pentru ca era evenimentul cel mai titrat din Dubai din week-endul respectiv.

Tot la minusuri poate adauga sonorizarea. Daca pot trece peste amanunte ca saritul gardului ca sa ajung la concert, atunci cand e vorba de sunetul la un concert al DJ-ului #1 din lume, nu exista loc de compromisuri. E inacceptabil asa ceva. Eu ca si un cunoscator al muzicii lui, stiam cam cum trebuie sa sune muzica lui, si trebuie sa va spun ca pentru o experienta completa nu ai nevoie doar de bass si treble, iti trebuie si medii. Dar, am trecut peste asta, am dansat pe toata durata concertului, si m-am distrat de minune.

Totusi, parca nu am putut sa acord aceleasi calificative pe care le-am acordat ATB-ului de asta vara de la Peninsula adica: magistral, cosmic, magic. :)) Pana acum tot el ramane in top.

[eroii serii - eu si Baber, coleg de la ABB]

Asta a fost experienta DJ TIESTO in Dubai. M-a costat vreo $120 toata treaba, dar a meritat. De cand am venit asta am asteptat.

Pana la urmatoarea aventura va salut din Dubai!

Al vostru,
Dragos

PS: A 2-a zi dupa concert am vazut in Virgin Store cateva tricouri si hanorace marca TIESTO. Al naibii de scumpe. Un tricou era $100, iar hanoracul $150. Cred ca in magazinul on-line sunt mai ieftine. Va ramane pe altadata.

Welcome back to Romania

2007-04-06T12:01:00.000+04:00

Pentru cei care nu sunt la curent cu ultimele noutati, atunci trebuie sa va spun ca am avut o vacanta de 10 zile pe care le-am petrecut in acasa, in Romania. Iata cateva impresii:

De cum am aterizat gandul mi-a zburat la socurile culturale pe care s-ar putea sa le am si la seminarul de reintegrare AIESEC. Cu socurile culturale o mai scoatem noi la capat, dar cu alea financiare...e mai complicat. Ghinionul meu a fost ca din aeroportul din CJ am luat un taxi din asta cu supra-taxa. Pana cand mi-am dat seama care e miscarea aveam deja 300.000 pe ceas si eram doar la jumatatea drumului. M-am dat jos in mijlocul drumului cu tot calabalacul in spinare si am luat un alt taxi, de data asta fiind mult mai atent la tarif. Am platit vreo 400.000 de mii pentru un drum care trebuia sa fie 150.000. Nu e nici o suparare pentru banii aia, cateodata cheltui atata pentru o cina, ci mai mult sentimentele pe care mi le-a trezit.

Tot entuziasmul venirii acasa s-a transformat intr-o repulsie si scarba fata de ce se intampla in tara. Fratilor, cateodata cred ca ne meritam soarta, pentru ca inca la noi lucruri elementare ca si corectitudinea, sinceritatea, etica, politetea sunt foarte rar intalnite. In Dubai, sau in orice tara civilizata, asa ceva ar fi de neconceput...Bun, am trecut peste asta.

Ce am facut pe acasa? Am incercat sa ma intalnesc cu toata familia si toti prietenii, pentru ca astea mi-au lipsit cel mai mult. Si cred ca am reusit aproape tot ce mi-am propus. A fost bine, sa va vad din nou!

Printre persoanele cu care m-am intalnit a fost si un profesor de la UPM, cu care am avut o frumoasa conversatie la o bere.

Alta realizare e ca am reusit sa imi plombez o carie. Nu stiu unde in lumea asta poti sa iti plombezi o carie cu 15 USD si sa mai faca si o treaba excelenta. Mersi Bogdane ! J Nu ca aici nu ar fi spitale, ca sunt, dar si cea mai simpla consultatie e pe undeva peste 50 de dolari, fara sa socotim medicamentele.

Dar sa nu va inchipuiti Romania e asa ieftina, din contra, e f. scumpa. Mai ales brandurile. Culmea e ca in tarile unde salariile sunt mari preturile sunt mici, dar la noi unde salariile sunt asa cum sunt, preturile sunt mari. Alt soc cultural a fost cand a trebuit sa platesc extra pentru ketchup, cand am cumparat o pizza. Mi s-a parut ridicol. Oricum acest detaliu nu mai conteaza cand imparti pizza cu o persoana draga pe care n-ai mai vazut-o de mult timp...

...Si cu toate astea timpul a zburat si acum cand ma gandesc inapoi, cele 9 zile nici nu au fost.

A venit si plecarea...o noua despartire de parinti, de frate, restul familiei, vecini si prieteni. A fost greu, nu credeam ca o sa fie asa greu. O intamplare mi-a ramas ramas foarte bine intiparita in minte, un crampei de memorie care te bantuie mult timp dupa: in dimineata plecarii, inainte sa ies de pe strada mea, dau peste un vecin, tatal unui prieten cu care am copilarit. Cum nu ne-am intalnit de cand ma intorsesem, am oprit sa-l salut:
Eu: ‘Buna dimineata! Ce mai faceti ?’
El, cu o voce tremuranda: ‘Bine! Multumim! Tu cum esti?’

Avea o emotie in voce, ca si cum fiul lui a fost plecat 6 luni si acum ar fi plecat din nou. Aceeasi voce pe care o au tatii nostri atunci ne conduc la gara, iar noi urmeaza sa plecam intr-o lunga calatorie. A fost total neasteptat si cu greu m-am stapanit, ca sa pot schimba cateva cuvinte cu el. Dupa plecare cu greu mi-am ascuns cateva lacrimi...

Dar toate emotiile s-au risipit dupa ce am iesit din Tg-M, indreptandu-ma catre Sighisoara, de unde am luat trenul catre Bucuresti. Trenul a avut o intarziere de o jumatate de ora. Cred ca eram singurul care se ruga ca intarzierea sa fie cat mai lunga...

Poposind cateva ore si in capitala tarii, am avut ocazia sa mai vad cate ceva. Bucurestiul, cu tot gri-ul cel posomorat care il caracterizeaza, poate fi comparat cu orice oras care se respecta. Mai avem mult pana sa zicem ca e un oras modern si civilizat, dar parca lucrurile incep sa se miste si pe la noi. Asa ca: there is hope !!!

Zborul catre Dubai cu TAROM-ul a fost si el special. Am avut si spatiu suficient pentru picioare si vreo cateva persoane notorii de la bord. Stiti cum de fiecare data anunta la stiri ca vreo vedeta merge in Dubai la ‘shopping’. Ei bine, si de data asta cineva a trebuit sa mearga in Dubai. Primii pe care i-am recunoscut au fost sotii Iovan, din faimosul scandal cu hotul pe care care l-au ucis intr-o noapte la ei in casa. Orice s-ar zice, omul (care e pilot de meserie) ala mi-a inspirat multa siguranta in timpul zborului cand il vedeam mergand prin avion foarte degajat si relaxat. Credeti-ma ca ai nevoie de asta asta cand esti la 11.000 de m in aer. Romanta Iovan e si ea f. draguta...

A 3-a persoana pe care am recunoascut-o a fost sora-sa lui Nicoleta Luciu – care si ea e foarte atragotoare. Si acuma fara nici un misto cred ca s-a uitat de vreo cateva ori in directia mea. Deja ma gandeam ca la controlul pasapoartelor ar fi un loc bun in care as putea sa o abordez. M-a cam descurajat faptul ca ea si prietena ei erau insotite de un barbat cam cu un cap mai inalt ca mine, care nu stiu, daca era prietenu ei sau nu. Dar acuma fara nici un misto, as fi putut sa-i arat cateva locuri faine prin Dubai si pe langa asta, urma sa raman singur acasa. ;)

Si am ajuns inapoi in Dubai. Asta a fost foarte scurta vacanta in Romania.

Voi reveni cu alte noutati de pe aici !

Toate cele bune!
Dragos

De Craciun

2007-04-04T23:58:00.000+04:00

In primul rand vreau sa va multumesc celor care ati fost alaturi de mine de cand am plecat din acasa. Cand esti atat de departe de casa un simplu 'Reply' cu cateva vesti din Romania credeti-ma ca a insemnat foarte mult.

Cateva cuvinte despre Craciunul de aici: peste tot e plin de decoratii, pomi de Craciun si mosi Craciun, mai ales in mall-uri. Peste tot se aude Frank Sinatra - Let it snow si alte cantece de genul. E totul foarte comercial. Si fals. Pentru ca majoritatea habar nu au ce e Craciunul, de ce se impodobeste bradul si cine e Mos Craciun. Dar vanzarile merg, parintii trebuie sa-si faca copii fericiti, iar turistii sunt si ei amentiti de toata forfota...Am incercat si eu sa surprind atmosfera de Craciun:

[decoratii de Craciun la Kempinski Hotel]

[cina din ajunul Craciunului la noi acasa. In poza de la dreapta spre stanga: Cirstin, Luca, eu]

[Mos Craciun a venit si pentru mine. Nu ma intrebati ce am primit, ca poate sunt minori care citesc blogul. Poza a fost facuta la petrecerea de Craciun organizata de AIESEC.]

[pomul de Craciun de la Mercato Mall]

Gelu intreba daunazi de idei de cadouri...Gelule cred ca cel mai bun cadou e faptul ca poti sa fii cu familia si cu prietenii de Craciun. Restul sunt detalii. Asa ca nu-ti fa griji ca nu ai cadoul potrivit. Orice cadou, e cadoul perfect daca vine de la persoana iubita.

Deci...acestea fiind zise, va urez la toti sa fiti alaturi de cei dragi, sa fiti sanatosi si sa va bucurati de sarbatorile de iarna!

Craciun Fericit & La Multi Ani!

Cu drag, Dragos

Ploaie in desert si un nou prieten

2007-04-04T22:13:00.000+04:00

Cine-a zis ca in desert nu ploua? Pentru ca…

...in desert chiar ploua si nu doar o picureala, ci ploi din alea de tin cateva ore. Pentru mine a fost o surpriza cand am vazut atata ploaie dar si un motiv de bucurie pentru imi aminteste oarecum de vremea de acasa. Anul trecut a plouat doar intr-o zi in Dubai, asa ne-au spus cei care sunt aici de mai multa vreme, iar eu ma asteptam ca anul asta sa fie asemanator, dar nu a fost asa chiar deloc. In ultimele doua saptamani a plouat aproape in fiecare zi. Eu mi-am cumparat chiar si o geaca de ploaie, ca raspuns la vremea asta...

Daca tot vorbim de vreme atunci trebuie sa spun ca pe langa ploaie a scazut si temperatura. E ca si in luna septembrie la noi si acuma poate e cea mai placuta perioada a anului, pentru ca poti merge oriunde in blugi si tricou, fara sa transpiri sau sa-ti fie frig. S-a terminat cu zilele incinse si umiditatea care facea totul si mai greu de suportat. Acum e chiar frumos.

Pe alte planuri...avem un nou coleg de apartament. Numele lui e Hari si e indian. Va sta cu noi o luna pentru a tine locul IT Managerului nostru care pleaca in vacanta. Hari e IT manager in ABB-ul din Abu Dhabi. Nu ne-am bucurat noi foarte tare ca mai vine cineva sa stea cu noi, dar ne consolam cu gandul ca are masina si mai scapam de o cheltuiala in urmatoarea luna, pentru ca vom merge cu el la lucru. Eh, mare ne-a fost surpriza cand am aflat ca nu are masina si ca nu mai conduce pentru ca a avut un accident si pe langa asta in horoscopul lui scrie ca nu e o idee prea buna sa conduca. Deci nu mai conduce. Bun...

Vorbind cu el ne-a spus ca va incepe sa gateasca. Acuma haideti sa va spun eu despre stilul de a gati a indienilor. Ei folosesc foarte multe mirodenii, ceea ce face ca totul sa devina foarte ‘aromat’. Atat de aromat incat tinde sa devina respingator mirosul. Cand intri in casa unei familii indiene chiar daca esti cu ochii inchisi vei sti ca esti intr-o casa indiana din cauza mirosului.

Ca sa exemplific mai bine...nu stiu care vecini si-au depozitat niste mobilier in casa scarii. Trecand pe acolo nu am putut sa nu remarc mirosul intepator pe care il emite mobilierul ala. E atat de intens incat daca esti aproape nu il poti suporta. Parca e acid, care il respiri pe nas. Nu reusesc sa-mi inchipui cum au reusit performanta sa imbacsesca in halul ala mobilierul.

Pentru un trai cat mai armonios, eu l-am avertizat pe Hari al nostru sa nu intre prea mult in tainele traditionale ale gatitului indian...

Inca o chestie care merita amintita legata de Hari...o sa fiu brutal acum...dar omul asta miroase. Eu mai tot timpul sunt cu nasul infundat de la AC (ma simt norocos) si nu ii simt aromele in profunzime, dar ceilalti il simt. Dar nu miros pentru ca nu se spala, ci de la mancarea pe care o gatesc si o consuma. Astia sunt indienii, sau cel putin partea aia mai speciala...aviz celor care se indreapta pentru prima oara in spre India.

Daca mai inainte am adus vorba de mancare atunci nu pot sa nu mentionez ca in premiera sunt in post. Am decis ca de la 1 Decembrie pana la Craciun sa nu mai mananc oua si carne. De lapte si produsele derivate nu am reusit sa ma despart, pentru ca socul ar fi mult prea mare si nu as avea ce sa mai mananc. Peshte doar o data pe saptamana. Cateodata e greu...dar va veni si Craciunul...peste 9 zile! :)

Cam atata deocamdata din Dubai!

Toate cele bune!

Al vostru, Dragos

Press Trip (prima zi)

2007-04-03T22:54:00.000+04:00

Salut!

In primul rand ‘La Multi Ani’ Romania ! Pentru mine e primul 1 Decembrie care ma prinde departe de casa. Ca o coincidenta si ziua nationala a Emiratelor e pe 2 Dec. Si in stilul tipic arabesc s-au dat doua zile libere, asa ca si eu am avut parte de un week-end prelungit, o buna ocazie sa va scriu...o alta poveste din seria ‘another day at the office’.

Cel mai mare proiect la care am lucrat pana acum la ABB a fost organizarea unei excursii de doua zile in Dubai pentru o duzina de jurnalisti de la cele mai prestigioase reviste de business europene din care pot aminti: Financial Times, FACTS, CASH etc. Inainte de inceperea evenimentului am primit cateva informatii despre jurnalisti: asa am aflat ca unul din ei i-a luat interviu lui Bill Gates si Michael Dell. Asta ca sa va faceti o idee de calibrul jurnalistilor. Acestora li s-au adaugat doi jurnalisti din China, o alta importanta piata pentru ABB.

Din partea ABB au venit purtatorii de cuvant – 2 pers, managerul de la Corporate Communications, un membru din Executive Comitee, deci numai lume buna. Toti erau de la sediul central din Zurich.

Aceasta excursie e organizata anual de ABB, in anii trecuti jurnalistii fiind plimbati in SUA, China si Norvegia, pe la toate proiectele majore unde ABB are o contributie cruciala.

Astea sunt datele problemei. Va puteti imagina ce presiune era pe noi. Totul trebuia sa iasa perfect, nu era loc de erori sau greseli., doar imaginea companiei era in joc.

Deci sa trecem la partea interesanta, anume locurile pe unde i-am plimbat:

Prima zi a inceput dimineata conferinta de presa in care au vorbit tipul din Executive Comitee si managerul regional pe Middle East & Africa. A organiza o conferinta de presa in care sa transmiti doar ce trebuie e si asta o arta.

Dupa pranz i-am dus la sediul ABB in Dubai, unde presedintele companiei le-a facut un tur, iar de acolo la prima destinatie cu adevarat spectaculoasa: BURJ DUBAI. Pentru cei care nu au citit mailul anterior referitor la Burj Dubai va reamintesc ca B.D. e un turn care atunci cand va fi gata va fi cea mai mare cladire din lume cu o inaltime de peste 800 de m si peste 160 de etaje. In momentul vizitei aveau deja 82 de etaje construite. Contributia ABB este pe scurt alimentarea cu energie electrica a turnului.

Data trecuta cand am vizitat site-ul de constructie am ajuns doar pana in cladirea administrativa dar de data asta a fost altfel, pentru ca am urcat alaturi de jurnalisti pana la etajul 55 al celui mai inalt turn din lume(cand va fi finalizat). Nu cred ca pot descrie cum e sa vezi apusul soarelui de la etajul 55 in Dubai, a pur si simplu fantastic, la picioarele noastre se intinzadu-se metropola islamica iar la orizont o portocala care scufunda in apele golfului. ...Iar deasupra capetelor noastre la etajul 82 se turna beton. Asta e o chestie care foarte putini oameni au ocazia sa o experimenteze. Eu m-am simtit norocos si privilegiat pentru ca am intrat intr-un club foarte select, al celor care au urcat in Buj Dubai.

Pana cand lumea si-a revenit din reverie am ajuns la noua destinatie unde urma sa luam cina. Excusivista locatia se numeste Bab-Al-Shams, e la 100 de km de Dubai, in mijlocul desertului si e locul perfect pentru o experienta cat se poate de traditionala.

Dupa o scurta receptie ne-am intreptat spre restaurant cu ajutorul unor mini-buggie-uri – masini din alea cum vedeti pe terenul de golf.

Aici show-total: formatie live, dansatoare, cantareata. Pentru ca peisajul sa fie complet, in jurul restaurantului pe niste coline luminate se plimbau niste 6-7 oameni calare pe cai. Efectul era spectaculos. Parca erai intr-un vechi fort in mijlocul unui asediu. Tot parte din show era si un vultur din acela pe care beduinii il foloseau pentru a vana in desert iepuri, caprioare sau alte pasari. Caprioare mi-a venit greu sa cred ca pot fi vanate cu el, dar mi-au aratat un filmulet cu dovada si m-au convins. Toata lumea s-a simtit excelent, cina incheindu-se cu o sisha.

[mai multe poze]

Dar ziua nu s-a incheiat inca...dupa cina am facut un popas la Buddha Bar, unul dintre cele mai frumoase, spectaculoase si exclusive baruri din Dubai. Decoratiile specifice culturii asiatice erau impecabile, deci daca treceti vreodata prin Dubai va recomand cu cea mai mare caldura Buddha Bar, din incinta hotelului Grosvenor’s House in Dubai Marina.

Nu o sa regretati !

Press Trip (a doua zi)

2007-04-03T19:56:00.000+04:00

A doua zi am trecut de la traditional la contemporan.

Dupa un scurt briefing matinal am pornit catre turnul Le Reve. Aceasta e prima cladire inteligenta din Middle East si Africa. ABB a furnizat acolo motorul inteligent care controleaza totul incepand de la aer conditionat pana la iluminat si securitate. Si sa nu uit un detaliu ‘minor’ pretul unui apartament standard incepe de la 2 Mil. USD, dar acum am auzit ca apartamentele se ravand undeva la un pret dublu. Ce primesti pentru banii astia? Pai cred ca cel mai bine se vede in poze: vedere la insula in forma de palmier, locuiesti intr-unul din cele mai selecte cartiere din Dubai, anume Dubai Marina si un apartament de 700 m2 cu dotari de ultima ora.

[Stilul contemporan - sufrageria]

[unul din cele 3 dormitoare] [mai multe poze]

Urmatoarea destinatie: Palm Jumeirah.

Pentru aceasta ABB a construit substatia din care porneste tot curentul catre insula. Cateva detalii pentru ingineri: am vizitat si statia in sine. Am vazut aici pentru prima data vestitele GIS-uri de 132 kV (Gas Insulated Switchgear) cu SF6 despre care am invatat la Echipamente Electrice. Acuma le-am vazut si sunt cu totul altfel decat mi le-am inchipuit.

In plan era si o vizita pe insula sa vedem vilele care se construiesc dar din pacate acest lucru nu a fost posibil asa ca presedintele companiei a aranjat o croaziera pe un iaht in jurul insulei in forma de palmier si in jurul Burj-Al-Arab. Nu m-am suparat chiar de loc, de fapt cred ca a fost una din cele faine experiente de pana acum. Cu siguranta cand am decolat din Cluj, nu m-am gandit ca o sa iau pranzul pe un iaht alaturi de top-managementul si de jurnalistii de top din Europa, avand in jurul nostru probabil cele mai exotice destinatii turistice din lume.

[...si capitanul :) ]

[mai multe poze]

Cu siguranta va intrebati ce poate sa urmeze dupa o asemenea aventura si sa fie si mai spectaculos. Va spun eu: o vizita la Burj-Al-Arab. Nu poti sa vii pana in Dubai si sa nu vizitezi Burj-Al-Arab. Pentru mine a fost a 3-a vizita. Am mers acolo pentru un ceai si ceva gustari alaturi, nu a fost cine stie ce, dar ne-a costat 60 de USD de persoana. Dar merita experienta. Am urcat alaturi de jurnalisti in Skyview Bar, apoi am vizitat cel mai exlusivist restaurant din Dubai, anume restaurantul Al Mahara aflat sub nivelul marii, tot in Burj-Al-Arab. Toata lumea a fost impresionata.

Seara s-a incheiat cu o cina la alt restaurant de clasa, The Terrace, din hotelul Dubai Park Hyatt, inconjurati de iahturi de lux, apoi cu un drum pana la aeroport.

Asta a fost Press Trip 2006 Dubai !

Desi pentru noi totul s-a desfasurat sub un stres infernal si rasplata a fost pe masura: am vizitat unele din cele mai spectaculoase locatii din Dubai, unde doar putini privilegiati ajung. Cred ca au fost cele mai intense 2 zile care le-am trait in ultima vreme si cu siguranta apogeul traineeshipului meu.

Atat deocamdata din Dubai!

Toate cele bune!
.dragos.

PS: Frustrarea evenimentului: Toti jurnalistii erau germani (dar erau toti vorbitori de engleza), cu exceptia chinezilor. Mai era si un italian, dar spre necazul mea si el vorbea germana.

TOP 10 UAE

2007-03-31T20:54:00.000+04:00

Salutare tuturor!

La cererea tot mai pertinenta a cititorilor, anume sa mai scriu si lucruri mai putin bune despre Dubai, ma conformez si va prezint un top al lucrurilor care eu le gasesc mai putin bune. Dar pentru ca balanta sa fie echilibrata am considerat ca e corect ca sa adaug si lucrurile pozitive. Deci...

Zece lucruri care nu-mi plac:

1. Traficul si blocajele rutiere frecvente.
2. Climatul: Caldura excesiva si umezeala
3. Transportul in comun slab dezvoltat
4. Prea multi indieni
5. Indienii care se tin de mana, chiar daca nu sunt homosexuali
6. Distantele relativ mari intre diferite obiective
7. Restrictiile islamului in ce priveste: relatiile dintre femei si barbati, altele decat in cadrul casatoriei, restrictiile cu privire la alcool
8. Chiriile exagerat de mari (ex: 300 USD/luna ca sa dormi intr-un apt. cu alte 8-9 persoane)
9. Distanta foarte mare de tara, familie, prieteni
10. Ambalajele folosite excesiv in supermarket-uri, fast-food-uri, magazine.

Zece lucruri care imi plac:

1. Nu exista taxe gen: TVA, impozite pe salarii, etc.
2. Benzina si motorina mai ieftine de 3 ori decat in Romania
3. Serviabilitatea: sintagma ‘clientul nostru – stapanul nostru’, e sfanta aici
4. Varietatea culinara din care poti alege
5. Salarii la standarde occidentale
6. Atractiile turistice unice in lume si cu adevarat spectaculoase
7. Drumurile impecabile
8. Respectul care se acorda familiilor si vietii in familie.
9. Posturile de radio
10. Ai acces la ORICE daca ai suma de bani necesara.

Sunt sigur ca oriunde ai fi sunt si lucruri bune dar si rele. Cred ca diferenta o face modul in care reusesti sa te adaptezi si daca gasesti interesanta realitatea de aici.

...Si ca sa va fac sa va mai creasca inima de romani, am sa va relatez un alt scurt episod ce mi s-a intamplat chiar joi si care mi-a trezit din nou la viata sentimentele patriotice si o amintire vaga despre un regim trecut.

Pentru a obtine viza de lucru in Emirate trebuie (pe langa altele) sa-ti faci si un test medical constand in teste ale sangelui (HIV + altele) si o radiografie. Pentru asta am fost trimis la spitalul ‘Al Baraha’ care se afla intr-o zona in care nu mai fusesem niciodata, doar auzisem de ea. Zona asta e la vreo 30 de km de unde lucrez si total opusa de zona in care locuiesc.

Ajung si la spital pe la vreo 12:00 cand cozile de 50 de metri erau deja formate si oamenii care asteptau erau parca deja lesinati de atata stat in soare. (coada era doar din indieni si filipinezi)

Ma duc la receptie de unde sunt indrumat spre un birou, la un doctor. Ajung si aici, si ca sa va imaginati decorul povestirii, biroul era foarte asemanator cu un birou al unui doctor din Romania. Nimic special. Ia doctorul fisa mea se uita lung pe ea apoi striga pe cineva. Mai apare un doctor. Se uita amandoi pe fisa, apoi cel de-al doilea venit mi se adreseaza: ‘- Ce mai faci?’ In momentul asta am incremenit. Surpriza totala. Cred ca in spitalul ‘Al Baraha’ din Deira, Dubai, era ultimul loc in care m-as fi asteptat ca cineva sa mi se adreseze respectuos in romaneste.

Am facut cunostinta, apoi am continuat conversatia in romaneste, eu fiind la fel de surprins. Am aflat ca acu multa vreme si-a facut studiile de medicina la Craiova, ‘in Oltenia’ cum a zis el. I-am spus si eu ce fac si ca sunt ‘electrical engineer’ si apoi mi-a spus ca romanii sunt oameni destepti. Eh, atunci sa stiti ca am fost din nou mandru ca sunt roman. Pana la urma se pare ca si comunismul (dupa varsta imi puteam da seama ca inca in Romania era regimul comunist la putere cand a studiat el) cu toate relele sale, m-a ajutat cu ceva, oferindu-i acestui om sansa la educatie. Doctorul apoi, m-a trimis direct la recoltarea sangelui si m-a scutit de radiografia pentru care trebuia sa stau la coada aceea imensa. Totul a mers struna.

Acesta e un scurt episod, care dovedeste ca totusi romanii exista pe harta lumii si de unii oameni sunt chiar foarte respectati.

Din Dubai, mandru ca sunt roman, al vostru,
.dragos.

Snorkelling in Fujeirah, UAE

2007-03-31T20:11:00.000+04:00

Salut!

Poate va amintiti mica mea ‘aventura’ la ambasada romana din Abu Dhabi. Nu v-am spus partea buna: anume, ca acolo am cunoscut un tip din Romania, constantean de origine, care lucreaza tot in Dubai. Numele lui e Cezar.

La propunerea lui, am decis ca in unul din week-end-urile urmatoare sa mergem impreuna pe cealalta coasta a Emiratelor Arabe, mai exact la Golful Omanului, care e direct legat cu Oceanul Indian. Zona asta e in alt emirat numit Fujeirah la vreo 100 km de Dubai.

Planul era sa mergem la snorkelling. Ca o scurta nota, snorkelling-ul e varianta mai simpla a scufundarilor. La snorkelling ai doar ochelari de scufundari, innotatoare pt. picioare si un tub in forma de ‘U’ care te ajuta sa respiri cat timp plutesti cu fata in apa.

Ca sa ajungem in Fujeirah a trebuit sa trecem prin asa-zisa ‘zona muntoasa’. Dupa cum o sa vedeti si in poze, muntii sunt foarte diferiti cu ceea ce suntem obisnuiti in Romania. Muntii de aici nu sunt nici foarte inalti nici acoperiti cu verdeata sau brazi. Cand i-am vazut, gandul mi-a sarit la simularea unei aterizari pe Marte si la robotelul care iasa din cutie si incepe sa exploreze. E un peisaj selenar, doar stanca si nisip, si soarele tropical care completeaza peisajul.

Singurul lucru care imi aducea de peisajul de acasa era drumul, care nu mai avea 5-6 benzi pe un sens, ci doar una. Si chiar daca ne aflam in mijlocul desertului drumul era impecabil. Asta nu mai e ca acasa. J

Ajungem si la destinatie. Aici te taxeaza frumos cu 11 dolari pentru accesul pe plaja cu pricina si inca 11 pentru echipamentul de snorkelling. Atractia zilei era stanca aceea la vreo 100 de metri de plaja, in jurul careia se formeaza coralii, care hranesc pestii, care la randul lor atrag turistii.

Din stanga spre dreapta: Eu, Cirstin, Audra, Cezar.

Daca tot am ajuns la partea cu turistii atunci trebuie sa va spun ca era plin de englezi si germani. De turistii romani nu stiu exact cati erau, dar 2 erau sigur. O surpriza a fost si numarul mare de rusi pe care i-am intalnit.

Bun. Ajungem si la partea cu snorkellingul...dupa un scurt instructaj de la Cezar, care e scufundator de nivel avansat (mai are doar o treapta si ajunge instructor) intram in apa. Fetele cu eram (le vedeti in poze, Cirstin si Audra), s-au obisnuit mai greu, insa eu fara sa ma laud, m-am descurcat foarte bine.

La directie ce mai aveam probleme, insa in rest totul mergea brici. Acuma ce e asa interesant la snorkelling e ca poti vedea fundul apei, daca esti norocos, corali iar in jurul coralilor pesti din aceia exotici, colorati viu, cum vedem doar la Discovery, la Steve Irwin (D-zeu sa-l odihneasca). Noi am fost norocosi si am vazut cateva soiuri exotice de pesti, colorati in galben, rosu, albastru etc etc. Si nu erau doar din aceia mici, ci si mai mari, de vreo cateva kilograme. Ii vedeam si auzeam cu se hranesc din corali. Uneori se apropiau atat de mult incat intindeam mana sa-i ating...Pentru prima data cred ca am simtit cu adevarat pulsul naturii. In mediul asta, natura, se desfasura in jurul meu un spectacol fantastic - lumea adancurilor. Nu e de mirare ca atatia au fost cuceriti de ocean pentru ca intr-adevar e fascinant. Pana acum, cred ca asta a fost cea mai faina experienta din Dubai. Si cred ca asta a fost doar un aperitiv, felul principal fiind o scufundare adevarata cu tub de oxigen. Promit ca o sa o fac si pe asta, cel putin o data.

Pe drumul de intoarcere am vizitat una din cele mai vechi moschei din Emirate si un fort.

[toate pozele]

Tot la intoarcere am vazut si niste imense rezervoare de petrol. Aceasta e unul din locurile de pornire a ‘elixirului’ care alimenteaza economiile mondiale. Am fost impresionat cand le-am vazut.

La fel de impresionat am fost si cand am vazut zecile de camioane care, asemenea unor carausi, transporta stanca din carierele din munti spre grandioasele proiecte arabe: cele trei insule in forma de palmier, insula in forma de semi-luna si proiectul ‘world’ (niste insule locuibile in forma continentelor). Vazand lucrurile astea chiar simti ca aici se intampla lucrurile, ceva se misca. Este un sentiment coplesitor, cand simti faci parte din spectacol, chiar daca esti doar un simplu spectator.

Asta e spectacolul lumii din Dubai!

Intotdeauna al vostru,

.dragos.

my home

2007-03-29T17:19:00.000+04:00

Salutare !

Cred ca de mult va datorez e-mailul asta…

De multe ori m-ati intrebat unde stau si cum sunt imprejurimile, cum e apartamentul etc etc. Iata ca a venit in sfarsit si timpul sa va raspund...

In prima luna am stat intr-un cartier din Dubai numit Al Karama, intr-un apartament impreuna cu alte 9 persoane: un tip din Sri Lanka, unul din Pakistan, restul din India. Ce era funny era ca tipul din Pakistan, statea in bucatarie din aceasta cauza nu aveam acces la bucatarie. Acum poate unii din voi radeti, dar pentru ca avea privilegiul la mai multa intimitate, platea cu 50% mai mult decat ceilalti.

Zona aceea in care stateam era foarte populata, un cartier poate ca si Tudorul de la noi, insa mult mai inghesuit. Majoritatea ocupantilor acestui cartier sunt indieni si filipinezi, plus alte natii la fel de exotice pentru noi, de unde si o mare varitate de restaurante, magazine, spalatorii, studiouri foto si alte nebunii la care va mai puteti gandi. Asta cred ca aspectul cel mai placut al sederii mele acolo. ;) De asemenea cartierul se afla in zona centrala, astfel ca eram relativ aproape de multe atractii.

Acuma poate multi dintre voi va intrebati cum poti sa stai in casa cu 9 indieni...Eh...Eu sunt martorul, care spune ca se poate. Zicala: ‘omul sfinteste locul’, s-a aplicat si acolo. Eu am fost norocos si am intalnit doar oameni ca lumea, care au niste lucruri de zis. De exemplu era un tip care intr-o luna urma sa plece sa instaleze o platforma petroliera in mijlocul oceanului. Altul imi povestea o gramada de lucruri fascinante despre India, si bineinteles pakistanezul care inca mi-a ramas bun prieten – cu el intelegandu-ma cel mai bine din apartament.

Toate astea ma costau aproape 300 de USD/luna ca sa dorm intr-un apartament cu alte 9 persoane. Astea sunt chiriile in Dubai.

Deci cum va spuneam, dupa o luna m-am mutat din acest cartier, intr-unul altul numit Gardens, adica mai pe romaneste Gradinile, si intr-adevar e ca si o gradina, pentru ca oriunde te-ai uita in jur e verdeata: iarba, copaci, tufisuri. Asta poate nu vi se pare mare lucru, dar cand esti in mijlocul desertului credeti-ma ca e ceva. E unul dintre cele mai dorite cartiere din Dubai pentru ca e foarte civilizat, are multa verdeata, si e IEFTIN. Dar, ca sa poti inchiria aici ceva trebuie sa te inscrii pe lista de asteptare si din cate am auzit lista deja s-a inchis.

Blocul nostru - intrare principala

Vedere laterala - noi stam la parter (camera mea e cea in care are ferestrele ca si o oglinda)

Aleea din spatele blocului

Acesta e un cartier rezidential, sunt multe familii cu copii, dar e destul de izolat de Dubai. Acuma pot zice ca stau in suburbii. Ca sa exemplific mai bine, distanta dintre cartierul vechi, Al Karama si Gardens e de vreo 30 de km. Chiar ma gandeam ca e ca si cum m-as muta din Reghin in Tg-Mures sau invers...

Acuma fac doar 15-20 de minute pana la lucru cu masina, fata de 40-50 de minute cat faceam inainte cu autobuzul. (Autobuzul era particular, nu avea statii). Din punctul asta de vedere e mult mai bine.

Si bineinteles si la capitolul intimitate stau mult mai bine: daca inainte stateam cu 9 indieni in acelasi apartament, acum impart un apartament cu 3 camere, 3 bai, living, bucatarie, etc (dotat cu tot ce trebuie) cu colega mea, din Germania, care e si ea trainee la ABB si sta in acelasi departament ca si mine. (la lucru impartim acelasi birou). Deci e un salt destul de mare.

Aici suntem aproape de un mall, anume IBN Battuta Mall , care e si mall-ul meu preferat. Aici pot gasi tot ce trebuie: mancare, super-market, magazine, cinema – Multiplex cu o gramada de sali, inclusiv cinema IMAX.

Si acuma vestea cea buna: am si 2 terenuri de baschet (cu nocturna) la 3-4 minute de mine. Chiar in una din zilele trecute am fost la un baschet cu filipinezii. A fost foarte interesant: desi nu sunt foarte inalti, se misca mult si cum e si foarte cald, te cam obosesti. Dar imi place...

Terenul de baschet ;)

Alta parte buna e ca piscina e foarte aproape. De data asta piscina nu se mai afla pe bloc, ca si inainte ci e pe pamant, normal. Eu sunt din nou norocos pentru ca practic sunt vecin cu piscina. De piscina iar numa cuvinte de bine: apa e cristal, dusuri, iarba. Avem si salvamari care vegheaza asupra copiilor care se scalda. Au si tricou inscriptionat cu LIFEGUARD.

Pe langa astea mai avem si teren mare de fotbal si doua terenuri de tenis.

...si piscina

Nici curatenie nu trebuie sa fac pentru ca de doua ori pe saptamana avem o menajera care vine, curata si pune totul la loc. Si tot la capitolul ‘nu o sa vezi asa ceva niciodata in Romania’ avem si un politist pe care il vad mereu facandu-si rondurile pe motocicleta sa.

Cam atata deocamdata. Va mai scriu pentru ca am cam ramas in urma cu relatarile.

Din Dubai al vostru,
.dragos.

Emirates Palace - #1 Hotel in the World

2007-03-27T23:03:00.000+04:00

Din seria povestilor 'Vino mama sa ma vezi', trebuie sa v-o spun si pe asta, pentru ca le intrece pe toate.

Dupa episodul mai nefericit cu ambasada a trebuit sa vina si ceva bun, dupa cum zice si zicala: 'Una calda, una rece'. Cum va spuneam in e-mailul trecut voi merge pentru un iftar la invitatia celor de la Kempinski Hotel. Iftarul era programat pentru desfasurare la Abu Dhabi in hotelul Emirates Palace.

Pentru plecare am mers la Kempinski Hotel care e la 5 minute pe jos de ABB unde ne-am intalnit cu alti invitati de-ai lor.

Si de aici incepe aventura: initial ni s-a spus ca cei de la hotel vor aranja transportul si gandidu-ma ca vom fi mai multi, am presupus ca vom merge cu vreun autobuz. Deja imi pregatisem castile, stiind ce ma asteapta: o calatorie plictisitoare de 150 km pe autostrada prin mijlocul desertului. Dar SURPRIZA nu am mers cu autobuzul ci cu 3 superbe Audi-uri: doua A6 si un A8, toate ultimul model. Eu am fost mai privilegiat si am mers cu A8-ul. Deci datele ecuatiei sunt simple: Audi A8, sofer cu pofta de viata, muzica - Buddha Bar, autostrada perfecta cu 4 benzi, doua gagici in spate si 150 de km de parcurs. Am facut o ora pana in Abu Dhabi si pot spune ca una dintre cele mai placute ore petrecute in Emirate. Doar faptul ca te afli intr-o masina ca aia, (nu multi au A8 aici si e o masina mai exclusiva decat un S Klasse) te face sa te simti special si daca mai socotesti si celelate ingrediente poate va imaginati senzatiile traite de mine pe acolo. Distractia a fost sporita si de faptul ca eram cu 3 masini si din cand in cand mai avea loc cate o depasire pe la 200-220 de km/h, care crestea si mai mult adrenalina.

Si ajungem si la Abu Dhabi la hotelul EMIRATES PALACE care e cel mai scump si mai luxos hotel din lume.

Aici e greu de spus ce am vazut: lux, aur, serviabilite, amabilitate, bogatie, grandoare, stil, gust. Si desi e un loc impunator m-am simtit extrem de in largul meu acolo, spre surprinderea mea atmosfera fiind foarte calda si primitoare. Dupa cateva momente dupa ce am ajuns am fost luati in primire de un 'garcon' care ne-a facut un mic tur al hotelului in care am vazut si un apartament si o camera. Nu mai vreau sa insist asupra lucrurilor vazute acolo ca si asa nu as putea sa le descriu asa cum merita. O sa vedeti in filmul si pozele care urmeaza. Iata cateva detalii pe care le-am aflat de la baiatul care ne-a facut turul:

in palat sunt 1001 candelabre cu cristale Swarovski
accesul in ultimele 2 etaje e interzis pentru ca acolo se afla camerele seicilor celor 7 emirate si sunt controlate de serviciile secrete
camerele seicilor sunt decorate exact ca si la ei acasa
in holul principal pe jos e marmura in 7 culori, fiecare culoare fiind coloarea nisipului din fiecare emirat
costurile totale de executie au fost de 3 miliarde de dolari si tot ce vedeti a fost terminat in 3 ani

Dupa turul facut, in care am vazut doar o particica din palat, dar care a fost pur si simplu coplesitoare, am iesit, doar ca sa ne indreptam catre un cort special amenajat pentru a lua masa. Ceva in genul unui cort de nunta, ca marime. Bineinteles ca avea toate dotarile: aer conditionat, muzica, orchestra, cateva ecrane uriase cu plasma si un urias bufet cu toate bunatatile din lume.

La apusul soarelui a inceput ospatul. Toata lumea s-a servit dupa pofta inimii, apoi pentru ca experienta sa fie completa, cina s-a terminat cu o sheesha (sau narghilea mai pe turceste) cu aroma de menta, care trebuie sa recunosc ca m-a amentit bine, iar a doua zi mi-a dat si o durere de cap, ca un fel de mahmureala. Ca si o paranteza pot spune ca aroma de menta e cea mai puternica, dar si al naibii de placuta. Ospatul se poate asemui doar cu mesele date de imparatii si regii din povestile din basmele lui Ispirescu: ‘si timp de 3 zile si 3 nopti au baut si au petrecut...’

Dar asa cum v-am obisnuit, nici aici nu am fost scutit de un mic incident: inainte sa plecam am zis ca trebuie sa fac o vizita la baie, ca sa nu am probleme pe drum. In final, cand ma spalam pe maini, vine la mine un angajat al hotelului, al carui singur rol e sa te ajute la baie (sa-ti dea prosop sa te stergi pe maini etc.etc...), si imi spune ca in loc sa folosesc sapunul ca sa ma spal pe maini, am folosit o lotiune care se foloseste dupa ce te-ai spalat, cu rolul de a hidrata si a da un miros placut mainilor. Moment jenant din nou! Puteam sa jur ca recipientele in care sunt pastrate aratau la fel. De unde era sa stiu? Am luat-o din nou de la capat, m-am spalat cu sapunul, apoi m-am dat cu lotiunea, asa cum mi-a fost indicat. [Asta ramane intre noi, da??? ;)]

La iesire, alta surpriza. In timp ce noi mancam, au adus in fata hotelului un superb Ferrari cu care mi-am facut si cateva poze. In timp ce asteptam sa se aduca masina din parcare prin fata se perindau cele mai exotice masini si mai luxoase masini din lume: Bentley, Rolls Royce, BMW-uri, Audi-uri, Mercedes-uri.

Nici eu nu ma simteam mai prejos stiind ca noi avem un A8. :)

Din Dubai, al vostru,
.dragos.

Made in Romania

2007-03-24T17:18:00.000+04:00

Salut!

Mailul acesta e dedicat autoritatilor romane, administratiei si birocratiei romanesti.

Ca sa incep cu inceputul, trebuie sa va spun ca toate mergeau perfect(dupa cum ati observat poate si din mailurile mele) pana cand am ajuns din nou pe pamant romanesc si m-am intalnit cu autoritatile romane. Nu, nu m-am intors acasa, dar cred ca asa se poate numi o misiune diplomatica intr-o alta tara, in cazul meu ambasada Romaniei din Emiratele Arabe aflata la Abu Dhabi, capitala emiratelor.

Scopul vizitei mele la ambasada a fost legalizarea a doua traduceri: adeverinta de absolvire a facultatii si foaia matricola, amandoua din romana in engleza. Traducerea a fost facuta de un traducator autorizat de Ministerul Justitiei din Romania. Am nevoie de aceasta legalizare pentru a obtine viza de munca, momentan fiind aici pe viza de vizita.

Bineinteles legalizarea nu a fost posibila pentru ca ducumentele mai sus mentionate trebuie sa treaca intai pe la 3 ministere romanesti, anume: Educatiei si Cercetarii, Afacerilor Externe si Justitiei pentru a putea fi autentificate. Dupa aceea mergi cu ele la Ambasada Romaniei de aici, ei iti legalizeaza autentificarile si dupaia aplici pentru viza. Un drum al naibii de anevoios generat in principal de situatia Romaniei si de recunoasterea noastra internationala, care vedeti cum este...Acum realizeaz cat de grav si ce prejudiciu poate sa-ti aduca un scandal in sistemul de invatamant si daca ma gandesc putin in ultima vreme nu am dus lipsa de asa ceva. [vezi scandalurile de la ultimul bacalaureat] ...Si din toate astea cine pierde??...doar noi romanii.

La modul de lucru al autoritatilor nu am avut nici o surpriza: am intalnit aceeasi lipsa de respect fata de cetateni ai Romaniei, exact ca si in tara cand mergi undeva sa obtii un certificat sau o adeverinta. Nu serviabilitate, nu amabilitate, doar acelasi stil comunist, care inca ne bantuie, chiar daca au trecut mai mult de 15 ani de la revolutie. In loc sa te ajute si sa te faca sa te simti binevenit, pe ‘pamant romanesc’ parca tin sa-ti reaminteasca de ce ai plecat din tara, din capul locului. In momentul ala iti zici ca sigur ai facut o alegere buna plecand, dorul de tara, dorul de familie si prieteni risipindu-se instantaneu.

A, si sa nu uit nici la taxe nu stau rau: pentru o procura am platit undeva pe la 45 de USD. Procura pe care eu am editat-o si printat-o la un internet cafe in celalat capat al orasului pe cheltuiala mea.

Izbindu-ma de niste lucruri aici si vazand avantajele pe care le au cetatenii din UE oriunde merg, mai ales din tarile care au fost la originea UE, tind sa cred ca adeziunea Romaniei la UE chiar e un lucru bun, indiferent ce zic unii. Asta poate nu se va vedea instantaneu ci poate doar peste 5 sau 10 ani. Dar va fi mai bine. Trebuie sa fie mai bine.

Si sa trecem si la vestile bune: azi voi merge din nou la Abu Dhabi pentru a onora o invitatie la iftar.
Acuma sa va dezvalui si locatia: e vorba de Emirates Palace, care e CEL MAI TARE HOTEL DIN LUME SI CEL MAI SCUMP. Chiar mai scump decat Burj-Al-Arab. O sa imi iau si camera si o sa incerc sa fac si ceva poze pentru voi.

De peste mari si tari, al vostru,
.dragos.

PS: Sa traiti bine !

food in dubai

2007-03-24T16:51:00.000+04:00

Salut!

Sunt deja o luna si 10 zile de cand sunt in Dubai.

Dupa cum v-am promis relatarea aceasta va fi dedicata mancarurilor pe care le-am intalnit. Desi am fost foarte surprins placut de la inceput de mancarurile de care le-am gustat, am asteptat ceva vreme ca sa imi fac o parere cat de cat realista.

O zi tipica incepe cu un mic dejun constand in cereale, corn flakes cu ciocolata calda. Nimic interesant pana aici. Totusi sunt bucuros ca micul dejun e rezolvat simplu, rapid si ieftin.

Cu pranzul e mai complicata treaba pentru ca ar fi destul de scump sa imi comand in fiecare zi mancare. Ca sa va faceti o idee, m-ar costa cam 9-10 USD. Imi permit, nu e nici o problema, dar am zis ca nu vreau sa-mi bag toti banii in stomac. Cateodata imi mai cumpar cate un sandwich sau hot dog si cu asta rezolv pranzul. Dar cateodata am noroc pt ca se organizeaza seminarii la firma la noi si atunci se comanda mancare pentru participanti. In momentul asta si eu ca tot romanul ma mai infiltrez printre ei si mai prind cate un sandwich sau doua. Cateodata se comanda prea multa mancare sau astia merg in oras sa manance si atunci mananc cat pentru 2 zile. Totusi asta e de 3-4 ori pe luna.

Pranzului inca nu i-am dat de capat. E mai complicat ca nu am nici bucatarie si nu imi pot gati.

Si vine si mult asteptata cina. Masa mea favorita. Dupa cum v-am mai scris eu stau intr-o zona unde chiriile sunt ieftine asa ca e plin de indieni, filipinezi, chinezi, afgani, pakistanezi de unde si o varietate de restaurante fiecare avand specificul sau. Oamenii fiind mai saraci traditiile se pastreza mai bine, asta reflectandu-se si in modul in care se gateste in restaurante. Cele mai multe sunt indiene, le gasesti la tot pasul. Daca iti doresti sa incerci mancaruri traditionale aici e locul potrivit. Eu ma consider norocos pt. ca mancarea e ieftina, e proaspat gatita si e si specifica fiecarei natiuni. Exact ce cautasem.

Despre restaurantul meu preferat: un coleg de apartament m-a dus acolo in prima saptamana si de la inceput am stiut ca voi lasa multi bani aici pe durata traineeshipului. Se cheama Karachi Darbar. Karachi e un oras mare din Pakistan, iar Darbar inseamna ‘curte regala’. Se serveste mancare indiana si pakistaneza in special, dar au si altele. Acuma sper ca nu va inchipuiti un restaurant luxos pentru ca nu e asa. E un restaurant pentru omu’ de rand care dupa o zi lunga vine sa manace o masa sanatoasa. Aici se manca in restaurante in mod normal...nu e ca la noi ca mergi sa mananci in oras asa de fitze, sa te vada lumea. Eu de cand am venit aici am mancat doar in oras. Poate si deaia ca bucataria nu se paote folosi...

Prima data cand am mers si m-am uitat in meniu pot spune ca m-am uitat ca mata-n calendar. Nu stiam nimik din ce era scris. Hai sa va enumar cateva mancaruri ce cu timpul am descoperit ce sunt: ‘chicken tikka’ (pui prajit la gratar), ‘mutton tikka’ (ied la gratar), hummus (un fel de sos aperitiv din boabe de susan macinate), haleem(un sos), painea e in forma de palanet si grosimea poate varia. Eu cel mai des iau ‘Roti’ care e ca si un palanet iar un alt tip de paine e ‘chapati’ care e mai apropiata ca aspect si consistenta, de o clatita. Alte mancaruri: ‘Chicken Brianni’ sau ‘Mutton Brianni’ – asta e pilav de pui sau de ied. Mai e Sikh Kebab, un fel de rulada de carne tocata, chicken sau mutton ‘masala’ – tocanita de pui, respectiv de ied. Eu cam astea le-am invatat pana acuma. Mai sunt si altele.

Cateva lucruri care le-am gasit interesante in Karachi Darbar, dar nu numai:
aici se mananca cu mana: e interesant sa vezi cum baga indienii orez fara sa se ajute de o furculita. Il si amesteca cu sosuri si devine urata treaba pt. ca se mazgalesc pe toata mana. Pt. ca se manca mult asa, oriunde mergi exista un loc unde te poti spala pe maini si poate fi diferit de baie. De asemenea chelnerii iti aduc painea cu mana si ai zice ca servirea e groaznica. Eu m-am obisnuit cu asta deja. Aici asa se procedeaza. Sper ca se spala des pa mana...

Imediat cum ajungi la masa esti servit cu o salata continand de obicei morcovi, varza, rosii, ceapa si o bucata de lamaie. Pe langa asta mai primesti un fel de lapte acru in care mai pun una sau doua legume
Intr-o seara ai ocazia sa mananci mai multe feluri de mancare pentru ca mancarea vine intr-un bol din care se serveste toata lumea punandu-si dupa preferinte cantitatea dorita in propria sa farfurie. De aici se amesteca fie cu orez fie se manaca cu Roti
Apa e mereu prezenta pe masa. Cateodata mancarea e prea iute asa ca beau doua pahare de apa pe nerasuflate. ...Si intotdeuna imi comand mancare fara ‘spicies’...
In restaurante nu am vazut gatind sau servind decat barbati.
Nu se mananca porc deloc, iar in loc de miei se consuma iezi. Inca nu am gasit explicatia la asta, cred ca sunt mai usor de crescut, fiind o clima mai calda.

Inainte sa pleci, nota de plata ti se aduce alaturi de un mic bol in care se gasesc seminte de chimen. Se zice ca aceste seminte favorizeaza digestia. Eu ii cred pe cuvant si iau aproape de fiecare data.

Am laut masa si in locuri mai speciale, fiecare cu specificul si traditiile ei. Am sa va dau cateva exemple:

De ziua mea am primit de la colegii de apartament, o cina cadou, la ce restaurant vreau eu. Vrand-nevrand am ajuns la un restaurant numit ‘Ibrahimi restaurant’. Primul lucru care m-a socat la intrare a fost un pitic care iti deschide usa de intrare si iti ureaza ‘bun venit’. Sper ca nu credeti ca e un pitic murdar si prost imbracat. Dincontra: avea turban, haine impodobite cu bijuterii, pantofi ingrijiti etc. (O sa incerc sa fac o poza cu el, cand mai merg). Despre mancare numa lucruri bune: era bufet suedez si aveai tot ce iti pofteste inima: aperitive, carne prajita, carne la gratar, pui, ied, orez. Nici la specialitati nu stateau rau, pakistanezul mi-a indicat o mancare, care e f. scumpa din cauza ca dintr-un ied se obtine o cantitate mica, cateva zeci de grame si care se presupune ca ar imbunatati potenta si ar reintregi fortele dupa o noapte plina de aventuri. :)) Tot de la el am aflat ca timpul necesar prepararii delicatesei este de 24 de ore, intr-un vas special sub presiune. Bineinteles ca am mancat si eu si pot confirma ca e bun, dar m-am abtinut sa mananc f. mult din acest sortiment pentru ca totusi suntem 10 baieti in apartament.... :)) La desert am avut salata de fructe si inghetata si sincer va spun ca abia am iesit din restaurant, toti jurand ca nu ne mai trebuie mancare niciodata, iar in acelasi timp fixand data pentru urmatoarea vizita aici.

Alt eveniment culinar la care am participat si care merita povestit a fost in timpul unei sarbatori indiene, care nu a fost uitata aici in Dubai. De dimineata am pornit catre o scoala generala, unde in sala de sport era amenajata o scena, sonorizare, lumini, scaune pentru auditoriu etc. Pe rand pe scena au fost dansuri traditioanale, discursuri, un fel de teatru. Cel mai mult mi-au placut costumatiile celor care apareau pe scena, fiind foarte viu colorate.

Apoi a venit timpul mesei. 2-300 de oameni trebuiau serviti in cel mai traditional stil indian. Si intradevar va pot spune ca a fost o experienta noua pentru mine cand in loc de farfurie am primit o frunza mare de bananier pe care ni s-a pus pe rand orez si vreo 10 de sosuri preparate din diferite mirodenii, majoritatea picante. Cum v-am mai spus indienii mananca cu mana, asa ca si noi in cel mai traditional si neigienic mod am inceput sa amestecam orezul cu sosurile folosindu-ne de degete, apoi sa mancam. Ne descurcam cam greu asa ca intr-un final ne-au adus si furculite, spre bucuria traineetzei din Germania care neavand incotro a trebuit si ea sa se conformeze pt. o vreme traditiilor indiene. La desert am primit un fel de orez cu lapte si daca nu ma insel sfecla razalita cu lapte, amandoua feluri avand un gust dulceag. Per total mancarea a fost buna, poate si deaia ca nu luasem micul dejun. Aa, am uitat sa va spun: mancarea era in intregime vegetariana pentru ca multi indieni nu au voie sa manance carne.

Ar fi si altele dar cred ca astea sunt cele mai reprezentative pentru modul in care mananca aici. La inceput credeam ca voi face foame aici, dar dincontra aici se mananca foarte bine, avand posibilitatea sa aleg dintr-o larga varietate. Cred ca deja am inceput sa pun bine pe mine si sa iau in greutate. Asta e...

Cam atat despre mancare acum. Va doresc pofta buna daca va indreptati catre masa!

Din Dubai, al vostru,
.dragos.

Editie Speciala - Burj Dubai

2007-03-24T16:15:00.000+04:00

Salut!

Desi v-am promis 'episoade culinare', de data asta am sa fac o exceptie pentru ca evenimentul merita relatat.

Ieri, au venit de la HQ-ul din Zurich, purtatorii de cuvant ai ABB, pentru a pregati un eveniment dedicat jurnalistilor, care va avea loc in noiembrie. Aceasta pregatire consta, printre altele in vizitarea site-urilor celebre unde ABB a furnizat sau furnizeaza echipamente.

Eh, ghiciti unde am fost!!! ...Am vizitat site-ul de constructie Burj Dubai, turnul care atunci cand va fi gata va fi cea mai inalta cladire din lume. De turn ce sa va zic? E mare! ...se construieste non-stop, inclusiv noaptea, cu o mica exceptie: vara se ia o pauza de 3 ore, pt. ca temperaturile sunt prea mari, ajung la 50 de grade Celsius.

Sa nu va inchipuiti ca muncitorii pleaca si vin de la santier. Nu! Baracile lor se afla la 50 de metri de turn. Se zice ca sclavia a fost abolita, dar cand vezi muncitorii de aici...iti schimbi parerea sau definitia sclaviei....Dar in ritmul asta turnul creste cu 3 etaje pe saptamana, pt. ca altfel nu vor completa constructia care trebuie terminata pana in 2008. Durata totala de executie e de 3 ani, pt. cel mai inalt turn din lume. Deci va inchiputi si voi ritmul in care se lucreaza.

Turnul face parte dintr-un intreg complex care contine si cel mai mare mall din lume: Dubai Mall. Pe langa acest mall mai erau alti zgarie-nori, parcari, lacuri si alte constructii adiacente. Un mic orasel de vreo 2-3 de ori mai mare decat centrul Targu-Muresului.

Tot in acest complex au construit si o cladire in care amenajarile interioare sunt ca si cele din Burj Dubai: poti vedea cum va arata un lift, un apartament si chiar panorama care o vor avea norocosii ocupanti ai apartamentului.

Alte descrieri sunt de prisos, dar eu ma simteam ca si cum as fi in nava lui Picard, in Star Trek. Incredibil ce se poate cumpara cu bani.

L-am cunoscut si pe managerul de proiect care e un tip super tare si am vizitat si sala lor de sedinte. Ca sa va faceti o imagine mai de ansamblu va pot spune ca aproape tot ce e legat de constructia turnului se afla pe site: ingineri, proiectanti, baracile muncitorilor, practic s-a construit un oras provizoriu care ii adaposteste pe toti - pe unii si noaptea.

Inca o chestie tare: chiar cand intri in santier, au acolo un banner pe care se actualizeaza zilnic numarul etajelor construite. Ieri erau pe la 72, dintr-un total de 170.

Dar ziua nu s-a incheiat. Pentru pranz am mers la un hotel, numit Kempinski ca sa vizitam facilitatile pentru conferinta de presa. Hotelul l-au deschis acu 6 luni si e un hotel business. Avantajele lui e ca se afla in acelasi complex cu Emirates Mall (cel mai mare mall din Middle East) si pista de ski indoor.(ce mai mare pista de acest gen din afara Am. de Nord).

Ce am vazut acolo...iarasi e greu de descris: lux, high-life, lume buna, design spectaculos, materiale de calitate, vedeti si in pozele de pe site. Pranzul l-am luat in cel mai mare restaurant din middle east: Sezzam, care e in incinta hotelului. Ce a fost cu adevarat spectaculos, nu a fost marimea, ci faptul ca fereastra dadea in pista de ski si partia de sanie. Asa ca noi in timp ce mancam, puteam urmari un peisaj de iarna si oamenii care se bucura de zapada. In linkul de aici se afla o poza. Pot jura ca si noi am stat la aceeasi masa. Uimitor!!!!

Mancarea si ea spectaculoasa, doar e un hotel de super-clasa. Ai de ales intre 3 tipuri de bucatarii: Steam, Bake si Flame. Eu mi-am comandat sea-food: calamari with chili si o ciorba, o consumatie de vreo 30 USD, care a fost oferita de hotel ...spre bucuria mea. ))

Asta a fost o zi plina in Dubai si ce sa mai zic decat ca: 'Oficial imi merge bine !!!' )

Din Dubai, al vostru,

.dragos.

Burj-Al-Arab - prima vizita

2007-03-24T14:29:00.000+04:00

Salut!

La cererea cititorilor continuam relatarile ...ca material este din belsug.

De cand vroiam sa va povestesc asta: azi am luat micul dejun la faimosul hotel Burj-Al-Arab. Am avut noroc pentru ca sefa noastra ne-a dus sa vizitam hotelul, altfel trebuia sa platim vreo 80 de Euro intrarea. Vestea buna e ca in noiembrie vom merge din nou pt. ca vom avea niste jurnalisti internationali care vin in vizita si noi trebuie sa fim gazde. Eu nu ma supar.

Cateva detalii despre Burj-Al-Arab:

cel mai inalt hotel din lume avand 321 m, doar cu 60 de m mai mic decat Empire State Building
se afla la 280 de metri de tarm pe o insula creata de om
cei 250 de piloni pe care se sprijina hotelul merg pana la o adancime de 40 de metri
fatada are forma unei vele de navigatie
hotelul are 202 apartamente, camere din care 2 apartamente prezidentiale, 2 apt. Royal + camere De Luxe cu una, doua sau trei dormitoare
s-au folosit 30 de tipuri de marmura acoperind in total o suprafata de 24.000 m2
in hotel se regasesc 8.000 m2 de foita de aur de 22 carate
timp de constructie 3 ani, iar costurile de constructie nu au fost dezvaluite
Burj-Al-Arab are cel mai bine cotat restaurant din Dubai - Al Mahara
cea mai ieftina camera, de 170 m2/noapte costa $2000 iar cea mai scumpa, anume Royal Suite cu 780 m2 costa $11.000/noapte
un ceai si cateva prajituri (after-noon tea) $60 (din experienta ;) )

Pozele arata incredibil si cuvintele deja sunt de prisos. Savurati!

In parcare dupa cum se vede numai masini de masini: Ferarri, Porsche, BMW. In cealalta parte a parcarii (la asta nu am poza) sunt 3 Rolls Royce-uri si inca vreo 3 BMW seria 7.

Receptia...

Main lobby...

Eu si Cirstin.

Jumeirah Beach Hotel & 360 Bar

Madinat Jumeriah & Al Qasr Hotel

Skyview Bar - Etajul 54

Despre hotel si servire numai lucruri bune am de zis. Peste tot e super lux si calitate. Arata fantastic iar privelistea de la ultimul etaj unde e restaurantul e magnifica. Se poate vedea Palmierul si Jumeirah Beach Hotel. Marea care se vede e Golful Persic.

Din Dubai al vostru,

Dragos

PS: Pentru galeria de poze completa vizitati linkul de mai jos:

http://pg.photos.yahoo.com/ph/dragosmoldovan82/album?.dir=/4352re2

alte realitati

2007-03-24T14:02:00.000+04:00

Salut!

A venit ziua de joi aici, ultima zi de lucru din saptamana.

Dupa cum v-am mai spus unul din taskurile noastre e sa verificam hotelurile in care urmeaza sa stea angajati sau parteneri ABB.

De data aceasta a venit randul unui hotel: Radisson SAS (www.radissonsas.com). Face parte dintr-o retea mondiala, din pacate in Romania nu este...

Hotelul e situat in Media City, asta e zona unde se afla taote televiziunile si f. multe trusturi media gen: CNN, Reuters, AP etc. Vreo 500 de toate.

De cum am sosit acolo am fost intampinati de Directorul de MKT si Sales, care era neamt si de Corporate Sales Manager, care era o super tipa din Egipt. Amandoi parca erau desprinsi din cataloage de moda. Recunosc: toata intalnirea m-am holbat la tipa. Cred ca si voi daca erati in locul meu...

Am luat din nou pranzul, (de data asta sefa nu era cu noi, ci altcineva). Nu a mai fost bufet suedez dar tot am mancat pe saturate. Desigur nici de data asta nu au lipsit situatiile cele putin interesante, daca nu penibile pentru mine. Sa va povestesc:

Dupa cum stiti, cealalta traineetza e din Germania. Si ea a venit cu noi, peste tot mergem impreuna. Discutand cu cei doi manageri a aflat ca barbatul e din Germania si foarte natural au schimbat doua vorbe in germana.

Ca sa fac o mica paranteza trebuie sa va spun ca aproape peste tot unde merge e cate un neamt aproape intotdeuana intr-o poz. de management. Si la noi in firma unul sau 2 din manageri de baza sunt germani. Deci va dati seama ce usor e pentru ea sa comunice cu ei si sa se integreze. Nu ca mie mi-ar fi greu, dar e totusi altceva cand vorbesti limba ta si ai in fata un concetatean.
Tot asa discutand una si alta la masa, si eu ma prezint: zic ca sunt din Romania.

Tipa de care va ziceam ca arata beton, a zis ca e cineva, tot din Romania, care lucreaza in hotel si ca o sa-mi faca cunostinta. Nu trec 5 minute ca apare o chelnerita, pe care mi-o prezinta ca fiind din Romania. Noah facem cunostinta, schimbam doua vorbe in romaneste si atunci m-a palit si pe mine, acuma poate mai tare decat niciodata, diferenta dintre Romania si Germania.Nu m-am simtit umilit, dar atunci s-a vazut poate cel mai clar unde sunt romanii si unde sunt germanii.

Asta e diferenta dintre noi. In 60 de ani ei au ajuns de la 0 unde au ajuns. Noi inca ne luptam cu pragul saraciei...

Acuma imi dau seama de ce umbla traineetza din Germania asa cu nasul pe sus. Sincer sa fiu, are si de ce: strazile de aici sunt pline de masini germane, BMW, Mercedes, Audi, Porsche; la noi in firma se lucreaza numai dupa standardele germane care sunt recunoscute mondial, oamenii lor sunt toti in pozitii de management. Chiar are de ce...
Acuma si romanasii nostri: mai spala cate o farfurie, mai curata cate o camera, mai construiesc cate un bloc, cate un capsune ici cole.

Nu zic,sunt si exceptii, dar la nivel general asta e perceptia si imaginea care ne-o cladim in lume.
Si ca sa ne mai simtim bine: intr-o zi am fost prezentat unei persoane din firma, nimic special. Am zis ca sunt Romania etc.. Mi-a spus ca a cunoscut un roman odata si ca romanii sunt OAMENI BUNI. Nu e prima persoana care zice acelasi lucru. Pe langa asta a mai fost si cealalta tipa care a stiut de Nadia Comaneci...hai ca poate cu putin noroc si cu multa munca paote ajungem si noi undeva.

Ca si romeo: Din Dubai va saluta un ROMANAS mandru!

Al vostru,
.dragos.

PS1:Pt. traineesipul asta au aplicat 50 de persoane. Din astia toti au fost alesi 2: eu si Cirstin, din Germania. Acuma ma simt si mai bine.

PS2: Promit sa nu fac Romania de ras! Nu promit, JUR!

aventura continua

2007-03-24T13:40:00.000+04:00

aventura continua cu un alt episod...

Astazi zi normala de lucru: chiar daca am pierdut primul autobuz catre job si m-am cam speriat ca nu o sa ajung la timp...pana la urma a fost okey

Ce vreau sa va povestesc e pranzul de azi: dupa cum va spuneam firma noastra organizeaza tot felul de evenimente si conferinte. Bineinteles ca aceste evenimente trebuie sa se desfasoare intr-o locatie corespunzatoare cu statutul nostru de lider in domeniu asa ca azi am mers la un hotel de 5 stele, numit Grosvenorhouse. Deci trebuie verificata locatia inainte sa faci ceva acolo... ceva normal...Am mers cu sefa mea,( care are un Mitsubishi Pajero de toate frumusetea, pe care avea grija sa-l forjeze bine), cu o prietena de-a ei, tot din firma si cu cealalta traineetza din Germania, Cirstin pe nume.

Trec peste detaliile drumului pana acolo si ajungem in fata hotelului unde numai masini de masini: S- Klasse-uri, un Lamborghini supertare, restu BMW X5. Suntem intampinati de personalul care ne deschide usa la masina, ia masina si o parcheaza si ne escorteaza pana intr-un hol. In hol o alta persoana ne asteapta, se prezinta, ne da politicos o carte de vizita...etc.etc.. De aici parca totul era intr-un vis: canapele luxoase, marmura stralucitoare, lumini discrete si elegante, trandafiri rosii...

Un lucru care mi-a trecut fulgerator prin minte a fost: "De ce naiba nu mi-am lustruit mai bine pantofii inainte sa plec de acasa???" Eh, erau OK, dar se putea sa fie perfecti...

De aici a inceput turul: prima oprire a fost la Barul 44. Cred ca va dati seama de la ce vine 44...era etajul la care se afla barul. Privelistea de acolo era incredibila. De acolo de sus puteai vedea conturul insulei in forma de palmier si in cealalta parte portul de iahturi. Era super ce sa mai...

De acolo am coborat, am vizitat salile de conferinta care iti ofera absolut orice: sonorizari, TVuri cu plasma, proiectoare...totul ultramodern.

Dar...cum era vorba de pranz [si mancarea trebuie verificata] acuma sa va zic despre pranz...am coborat la restaurant, unde bineinteles numai oameni instariti, arabi, mai cate o gagica, oameni de afaceri, numai lume buna.

Pranzul a inceput cu un aperitiv pe care ti-l configurai cum vroiai tu pentru ca era bufet suedez. Bineintales eu proaspat fiind in zona nu prea stiam ce mancaruri sunt alea, asa ca am incercat din toate care mi se pareau ca arata cat de cat cat bine. Aveau si scoici. Am vrut sa incerc pt. ca nu mai gustasem pana acum, dar cand ma gandeam eu la toate astea mi-am dat seama ca nu stiu cum se mananca: cu furculita, cu lingurita, cu mana? [dc aflati trimite-ti un mail, apropo], asa ca am zis ca nu e o idee prea buna sa ma fac de rusine acuma de la inceput cu manierele mele de balta. Dar, cand mi-am umplut farfuria am lasat manierele la o parte, ca mi-am zis ca tot mai bine e sa fii cu stomacu plin, decat un fanfaron cu stomacu gol. Noroc ca si sefa mea are un apetit asemanator cu al meu pt. ca e insarcinata in luna a 7-a sau a 8-a.

Noah si mancam aperitivul, eu normal ca m-am saturat, dupa care toata lumea se ridica de la masa. Eu, credeam ca asta e pranzul, ne ridicam si plecam. Fac 2-3 pasi si sefa imi zice sa las geanta la masa ca acum mergem sa ne luam felul principal. Va inchipuiti momentul jenant prin care am trecut...dar acuma ma intreb cati dintre voi ati luat pranzul intr-un restaurant de 5 stele, nou, in Dubai. Deci inainte sa radeti...ganditi-va ca si voi ati fost la un moment la la un inceput undeva.

Momentul penibil a trecut, a mai facut si eu o gluma...Asta e...Am mancat si felul principal, nu prea mult ca nu mai puteam, spre ghinionul meu, pt. ca si aici erau o gramada de bunatati...
Apoi a venit desertul unde din nou, nu mai stiam ce sa aleg: salata de fructe, n prajituri, torturi, tot ce iti pofteste inima. Bineinteles ca in stilul AIESECarului mereu infometat mi-am umplut farfuria. Noroc ca nici sefa mea nu era departe... Aveam si o scuza: trebuie sa le incerc pe toate, pentru ca experienta culturala sa fie completa.

La masa am fost acompaniati de o tipa simpatica, Corporate Sales manager cu care am mai palavragit una si alta. Cand a aflat ca eu sunt din Romania prima intrebare a fost, evident: Unde e Romania? Dar, spre surprinderea mea stia despre Nadia Comaneci. Eu nu am pomenit nimik cand ea a venit cu numele Nadiei. Am fost f. placut surprins.

De la masa am facut o pauza, toti, pe la baie. Si baia trebuie inspectata. Bineinteles si aici totul spectaculos, TV de 80 de cm cu plasma si acolo...Necazul a fost la robinetul de la lavoar care parea ca nu vrea sa se deschida. Avea un design, nu foarte spectaculos dar mi-a luat o vreme pana sa pot da drumul la apa.

Dar vizita nu s-a incheiat inca. Am vazut o camera simpla, ca sa va imaginati formatul: e ca si o camera dintr-un hotel de 2 stele, dar bineinteles dotarile difera.

Apoi am vizitat Penthouse-ul. Asta e la ultimul etaj, 45. Nush cum sa va spun ce am vazut aici. Covorul era atat de moale ca iti era mila sa calci pe el. Baia? Mai mare decat camera mea. 3 dormitoare, sala de conferinta, sufragerie etc. etc Era foarte mare. Luxul pe masura. Privelistea era incantatoare, si batea catre insula in forma de palmier si catre port.

Si cu asta gata turul. Am avut o mare usurare pt. ca nu a trebuit sa-mi platesc consumatia. Deja ma gandeam la postul care ar fi urmat. Eh, oricum se apropie Ramadanul.

Cam asta a fost! Trebuie sa recunosc ca sunt impreionat. Cred ca asta e un fel de pregatire pt. marea intrare in Burj-Al-Arab.

Daca vreti sa vedeti hotelul va dau adresa de web: www.grosvenorhouse-dubai.com. O sa aveti ce vedea.

Toate cele bune!

Al vostru,
.dragos.

PS1: Am fost tare invidios pe manierele pe care le avea tipa din Germania. Era foarte in largul ei, mai ales cum ea asa mai fitzoasa. O germana tipica.

PS2: Tre'sa citesc ghidul de bune maniere care il am pe undeva pe vreun CD. Pardon...Trebuie !

am aterizat in Dubai

2007-03-24T13:12:00.000+04:00

Salut tuturor!

Sper ca toate sunt bine in Romania. Dupa plecare m-am deconectat de tot de la realitatea din Romania si nu mai stiu ce se intampla.

Am asteptat atat timp sa va scriu pentru ca dupa o zi nu poti sa-ti face o impresie despre un oras atat de mare. In continuare vreau sa va prezint cate ceva din experientele mele de pe aici.

1. Job-ul. In prima zi, MCPitza, care e Account Manager la ABB, m-a dus la lucru. Cu un BMW seria 3. De cum am ajuns la firma Communication Managerul care e sefa mea a crezut ca ar fi bine daca as participa (asa ca sa ma acomodez) la o conferinta care tocmai era in desfasurare la noi in firma. Conferinta era: Marketing and Sales Initiative….ceva de genu’. Participanti erau vreo 40 de manageri de top din Orientul Mijlociu si din Africa. Va dati seama ce norocos ma simteam stiind ca pot vedea cum gandesc lucrurile niste oameni care invart afaceri de zeci si sute de milioane de dolari. Desi nu stiam care e structura lor am fost surprins sa descopar un mod de lucru foarte asemanator cu un LPM din AIESEC: work-shop-uri, aveam si chair, se cautau strategii, se setau obiective si bineinteles se labareau si ei cateodata, scuzati expresia. :). Si ca mearga totul ca pe roate si-au angajat si o firma de consultanta in management care sa le dea tool-uri de planificare si sa-i ajute sa fie eficienti. Deci primele doua zile in asta am fost implicat. Apoi am inceput sa cunosc lumea de pe aici: managerii de divizii, HR managerul, Presedintele companiei etc etc. Cunoscand oamenii mi-am dat seama in ce mediu multicultural sunt. In firma cred ca lucreaza cel putin 15 natii. Asta da experienta.

Despre oamenii de aici va pot spune ca toti sunt foarte amabili cu noi, vor sa ne cunoasca sau vor sa ne ajute cu problemele noastre. Am fost impresionat.

Despre job description: printre altele voi avea sarcina de a organiza cateva evenimente si receptii pt. clienti si parteneneri de-ai ABB. Deja unele sunt planificate si va pot spune ca ele se desfasoara la cele mai tari hoteluri din Dubai, printre care si Burj-Al-Arab.

Alaturi de mine mai este o tipa din Germania, tot trainee, a venit cu 2 zile inaintea mea. Stam in aceeasi cladire, deci ati ghicit ca ea e cea mai apropiata persoana de mine. In ce priveste lucrul cu ea, am presimtirea ca va fi o MARE provocare.

Ca sa va faceti o imagine despre ABB va pot spune ca la nivel mondial sunt prezenti in 100 de tari si au avut o cifra de afaceriin 2005 de 26 miliarde de dolari, iar ABB Dubai a avut 120 de mil USD. Inca o chestie super interesanta e faptul ca echipamentele nostre sunt folosite la marile proiecte mondiale (de zeci si sute de mil. USD)dar si aici in Dubai. De exemplu, stiti cu totii insula in forma de palmier care a fost construita aici. Echipamentul electric a fost furnizat de ABB. Alt exemplu: turnul care se construieste acum si va fi cel mai inalt din lume cand va fi gata, foloseste tot echipamentele noastre. Sper ca v-ati facut o idee acum despre nivelul la care opereaza firma asta.

Cateva impresii despre Dubai:
2. E foarte cald. Ziua sunt 45 de grade iar seara in jur de 35-40. Ce e mai rau e ca aerul e foarte umed, asta face ca starea de inconfort sa fie mai accentuata. Dar absolut peste tot este aer conditionat: mall-uri, autobuze, acasa, etc Ei zic ca in perioada urmatoare caldura se mai potoleste si temperaturile vor cobora pe la 20-30 de grade. Eu abia astept asta.

3. Esti mort fara masina. Transportul in comun e f. slab din cauza blocajelor de pe autostrazi + e foarte greu sa astepti autobuzul pe caldura. Orasul destul de intins iar varianta cu mersul pe jos e exclusa din cauza caldurii si a distantelor.

4. Foarte multe natii pe aici. E incredibil cate natiuni pot convietui in orasul asta: arabi, indieni, europeni, etc... Ca sa va dau un exemplu: eu locuiesc in acelasi apartament cu 1 tip din Sri Lanka, unul din Oman, 1 Pakistanez, si vreo 5 sau 6 indieni. De fapt indienii predomina, ei sunt cei mai multi in Dubai, practic ei construiesc tara.

Paranteza: nu pot sa folosesc bucataria pentru ca pakistanezul doarme in ea. Nu va mirati, pt. ca el e privilegiat pt. ca are intimidate. Plateste 50% la chirie in plus fata de noi. E foarte de treaba. La el imi calc camasile si de la el am invatat sa le calc.
Am si 2 colegi de camera tipul din Sri Lanka si cel din Oman. Sunt amandoi super de treaba. Acuma la capitoul vesti bune: am piscine pe bloc iar apa e super faina. Am si o mica sala de forta.

5. Constructii. Pt. ca am ajuns la capitolul asta trebuie sa va spun ca sunt absolut impresionat de ce se intampla aici. Se tot zice ca in Romania a explodat piata constructiilor si ca se construieste mult. Venind aici am descoperit ca situatia din Romania e destul de relativa, pt. ca in Dubai se construieste in draci. Poate unii isi mai amintesc cum se contruiau pe vremea lui Ceausescu cartiere intregi de blocuri. Ei, aici se construiesc cartiere intregi de ZGARIE NORI. Muncesc astia ca sclavii si sa nu va ganditi ca arabii muncesc, pt. ca muncesc doar indienii.

In drumul spre munca trec pe langa turnul care, dupa ce va fi gata, va fi cel mai inalt turn din lume, se cheama Burj Dubai (Turnul Dubai). Acuma sunt pe la jumatate cu constructia si deja e cea mai inalta cladire din zona.

Drumuri nu mai vorbesc. Sunt impecabile. Autostrazi de 4-5 benzi care uneori raman blocate pt. ca sunt prea multe masini.

6. Alte impresii: totul e artificial, totul e construit. Unde nu a pus mana omul e pustiu, e doar desert. Asta contrasteaza foarte mult cu alte zone unde sunt parcuri si verdeata sau cu luxoasele mall-uri. Apropo de mall-uri, am fost si eu in cateva. Cel mai mare momentan, e Mall of Emirates. Poti sa gasesti tot ce vrei acolo. Cand spun tot, chiar e TOT. Sa va dau un exemplu ca sa va puteti imagina. Incorporat in mall e hypermarketul binecunoscut si pe plaiurile mioritice numit Carrefour. Stiti cat e un Carrefour. Si e o parte atat de mica din acest mall incat daca nu il cauti nici nu il gasesti. Tot in acest mall se afla si faimoasa pista indoor de ski. Am auzit ca e f. interesant si in curand o sa merg si eu pe acolo, nu e foarte scump, si e doar la 5 minute pe jos de ABB.

Al 2-lea mall care m-a impresionat (nu mai stiu cum se cheama pentru ca are un nume complicat) nu e asa mare dar are 5 zone special amenajate: una indiana, una araba, una chineza, una persana si una egipteana. Sunt impresionante ele replicand foarte bine modul in care sunt decorate moscheile fiecarei natii. E foarte frumos.
Inca ceva despre mall-uri. Aici sunt prezente cele mai importante branduri din lume: Gucci, D&G, Armani, Pierre Cardin, Nike, Channel ca sa enumar doar cateva. Preturile sunt pe masura.

Am fost si la plaja (aceeasi plaja pe care e si Burj-Al-Arab la ceva distanta). E foarte bine amenajata iar apa e calda, perfecta pentru baie. E mai sarata putin decat M. Neagra dar e super pentru ca poti pluti f. usor. Tot in zona plajei e amenajat si un parc si o zona unde poti face gratar. Gratarul ti-l pun ei la dispozitie, tu tre sa aduci doar carbunii si carnea. Am fost foarte surprins cand un indian a venit sa ne faca focul si apoi sa stranga mizeria noastra.

O alt fapt interesant e multitudinea de restaurante din care poti alege: libaneze, pakistaneze, indiene, arabe, chinezesti, tailandeze etc. Tot ce vrei. Ieri am intrat la plesneala intr-un indian. Desi le-am spus ca nu vreu sa fie condimentat, tot a fost, dar cina a fost destul de buna. Mancarea e destul de ieftina, si te poti satura intr-un fast-food cu un 2-3 dolari.

Alte socuri culturale: e interesant sa vezi femeile arabe acoperite peste tot cu haine negre. Doar ochii li se vad. Si mai interesant e cand le vezi cum vorbesc la cele mai tari telefoane Nokia. Sau arabi circuland cu cele mai scumpe masini din lume. Eh, asta se intampla cand tara ta sta pe cel mai mare zacamant de petrol din lume.

In general e f. civilizat, totul e in ordine si disciplina, cu exceptia traficului as zice. ;)
Merita sa vii odata aici sa vizitezi putin, pt. ca e total diferit de ceea ce insemna Europa.

Weeke-dul care vine, adica vinerea si sambata, (aici sunt diferite zilele week-endului) voi merge in Abu Dhabi (capitala Emiratelor) sa vad cum e si pe acolo si sa vizitez pe cineva.

Cam atat, sper ca nu v-am plictisit.
Multa bafta tuturor!

.dragos.

PS: Ieri am vizitat pentru vreo 2 ore sectia sistemelor de joasa tensiune, unde se asambleaza modulele cu intreruptoare, relee, sigurante etc. Un inginer mi-a explicat cam ce se intampla si cum se asambleaza. Spre surprinderea mea am descoperit ca educatia pe care am primit-o in UPM pe partea de JT e destul de relevanta si ca proiectele la care am lucrat nu au fost chiar degeaba si chiar te invata ceva.

2006 Review

2006-12-31T19:43:00.000+04:00

2006 was a interesting year…probably the most interesting so far…

Here are some highlights:

- got the first job
- graduated university - Faculty of Electrical Engineering
- moved out from my parents
- left the country for the first time (technically the second time)
- first airplane trip
- left Romania
- left AIESEC Targu-Mures
- continued AIESEC XP with a traineeship in Dubai
- beaten the $1000 barrier salary
- went up to 55th floor of the tallest building in the world (…still on construction) – Burj Dubai
- visited and had food at the world’s best 2 hotels: Emirates Palace and Burj Al Arab
- ate rise for the entire life :)

I'm sure 2007 will be at least as exciting as 2006.

See ya in 2007! Happy New Year !

Posting from Dubai,
.dragos.

Resurrection

2006-08-01T02:20:00.000+04:00

5 months since my last entry here.
5 months full of big chances, successes, failures, feelings, new friends, love, achievements, running around, new experiences.
5 months of self discovery.

In one of my earlier entry I become conscious of the tremendous changes that were about to occur once I finish school. But, to be sincere I never thought that things would be so radical, would happen so fast and would be so intense.

Starting from February the main events I have been gone through were the internship in Cluj-Napoca, changing my AIESEC status from active member to Student Nominee (SN) and the Graduation.

The internship in Cluj-Napoca. Right after the classes ended I thought that is a good idea to hire myself in a company, just to get some work experience, a chapter that was completely missing from my CV and a chapter that I had to start writing both in my CV and in my life at some point.

I decided for an internship at a German financial consultancy company. It wasn’t very related with my academical electrical engineering background, but the thing that attracted me most was the fact that the company’s office is not located in Tirgu-Mures, but in Cluj-Napoca, at 100 km from home. I had a three months break until my license exams and I wanted to use this time to travel, to know new people, to experience new things, to be independent, to be free. So a wish really came true.

During the time that I spent there I’ve been through a lot of experiences and I knew lots of interesting people. Here are some of them: Alex O., Andreea, Anna, Andrei, Bogdan, Catalin, Cristina, Daniela, Darius, Delia, Denisa, Duran, Natalia, Michael, Olimpiu, Paz, Reka B., Reka H., Reka S., Sabina, Silviu, Silvana and Volker.

All of them are connected in one way or another with some precious memories and feelings that I have from Cluj-Napoca and will cherish all my life as they are unique: A Forgotten Key in the Car, Botanical Garden, 1st of May in the Office, The “Big Brother” House, Semifinal in UEFA with Steaua, Lavazza with Ice-Cream, Schüco, The Questionnaires, Vogel and Noot, The Bowling Night, The China Affair and the Entrepreneur, Hitch-Hiking, Basketball Challenge in the Kitchen, The King Size Bed, Agape Lunches, The Allergy, Sunny Sunday Mornings, Starcraft Games, The Massage and The Hard Fall!
Thank you guys!

But like the modern proverb says: “Everything that has a beginning must have an end” (Morpheus :) ), the story ends up when I had to choose between this job and my faculty Diploma. Guess what I chose? …My Diploma.
Telling you this let’s move on to the next part of this blog entry.

The Graduation. Although I worked in Cluj-Napoca when I was supposed to write my graduation thesis, with a lot of work and motivation I somehow managed to finish it. I can say that I’ve done a pretty good work compared to the others and I am proud of myself. I’m an electrical engineer now after 16.5 year of school. This is a true achievement.

After the exams ended it was time for the official celebrations. I never expected to feel so good and proud. The whole atmosphere was very positive with all the graduates in the center of everybody’s attention. One particular moment that I will always remember is our walk through the center of the city on the sound of “Gaudeamus” and Tina Turners’ – “The Best”. Outside was 30 degrees Celsius but I had chills on my spine. Overwhelming feelings.

A week after the official graduation, the Banquet came. Together with those who once were our teachers we were passing from the stage of a student to another, in the exclusivist engineers’ gild. This was a welcoming party in this new social status and by their presence they were telling us “Welcome”. It was strange to see our teachers beyond the severe and superior image that they have in the classrooms. They were now just simple more experienced people, looking to have fun and to advice us not about the secrets of engineering, but about the secrets of life that is ahead of us.
That is another moment hard to forget, or to remember, depending on the case. :)

In the third part of this entry I wanted to write about me, leaving AIESEC. I imaged this moment 5 months ago, but now I realized that is just a minor change from the role of active member to SN, which is just another stage of my AIESEC Experience. This is another very interesting story mixed with a lot of feelings and hard decisions that I want to share with you in the next entry of my blog.

‘Til then, enjoy your summer!
.dragos.

song of the day

2006-05-29T11:45:00.000+04:00

Nazareth - Love hurts

the end of a dream called 'school'

2006-02-19T19:44:00.000+04:00

Hello again!

It's me, Dragos! ;)

I've entered in the house just 5 minutes ago and my first thought was to write the things that I felt today.
After the most intense week spent at school this year with 2 exams and 3 projects, friday came and with it another exam: Management. (just for the record: I think I will pass it with a good grade;) ) No problems until here, nothing unusual. After the exam I decided to go to some colleagues of mine that live in the same apartment and when I arrived there I found them packing their belongings, mostly clothes. After that, they started packing the computers. That was the moment when I realized that this time they are leaving for good.
Just then it struck me: today was THE LAST day of faculty. Our 4.5 years of university and 16.5 years of school stop here. This is the FINISH LINE.
I’m standing here thinking… what meant THE UNIVERSITY for me? What are the things that I’ve learned here ? Am I smarter, better, more educated, a specialist, an exponent of the society? Yes, maybe I am. But I think there’s more to it. Beyond all the classes, courses, evaluations, experiments, teachers, colleagues, the University meant much more to me: meeting new people with same age and preoccupations, AIESEC, huge opportunity to travel, to discover, to grow, to live and taste life at the fullest, to stand up for my beliefs, to make myself noticed. The University gave me a broad perspective, made me expand my horizons, made me think globally and responsibly, made what I am today. I can’t even imagine what my life would be without it…
Today, this nice dream called school has come to an end.
What I feel now is very well said in the next lines: (the text is form a book “My life, my tapes” by Scott Frost, a book that marked my adolescence very much). It is in romanian:

“Tot ce a existat candva drag, familiar, in acest loc, nu mai este. Oameni, cladiri, sunete si mirosuri au disparut. Iar ce a ramas, nu-mi apartine. Sunt un calator prin timp, rascolind trecutul asemeni unui arheolog, sperand sa descopar secrete uitate sau macar niste borne care sa-mi arate drumul spre ziua de maine. Nu gasesc nici una, nici alta. Nu-ti poti cunoaste trecutul, la fel cum nu-ti poti prevedea viitorul.”

Until next time!
.dragos.

2006 - the crossroad

2006-02-19T19:30:00.000+04:00

Hi!

Not so much time ago a new year started – 2006. It’s started like usual: in the middle of a party and surrounded by dear friends. It’s started like always with new hopes, new dreams, new objectives, even new friends.

I was just standing and thinking in the winter holidays what I am going to do in the next year, in 2006. Just then I realized the major importance and the CROSSROAD that lays ahead of my life. (I don’t know what’s going on, but it feels very weird to type “my life”). Here’s an insight of my thoughts, hopes, roads…

1. Graduation – it’s the key event happening this year. I will finish my faculty. It’s the most important because graduation triggers other events that will change my life in a way that I will never be capable to change it back. Five years of student life will be over. Some say that this is the best part of a man’s life and for all I know they might be right.

2. AIESEC – probably this chapter of my life will be over too. My status of active member will turn into Alumnus. It will be hard to give up AIESEC because my last 3 years were and still are focused on AIESEC. The key to a smooth transition is to find another big preoccupation to fill the free time. I hope I’ll find something otherwise I don’t see myself very good.

3. Get workin’ – Yep…I have to find a job. This is also an 180 degrees turn: new friends, new activity, more money ;). I don’t know if you realize this but the job takes at least 1/3 of your active part of life. It can make out of you a “walkin’ success” or a “low life loser”. So it’s pretty important.

These main events will change my life in a way total unknown for me.
But one thing though I wish to happen this year for me and that is travel or/and work abroad. It’s something that I never experienced before and it might give me new perspectives on life.

See ya soon!

.dragos.

Some impressions

2006-01-22T23:16:00.000+04:00

- 2 mil. inhabitants
- 228 kmp
- 2 airports
- home of the president, prime minister and rest of the government
- home city of Steaua, Dinamo and Rapid
- 200.000 students in ASE, Poli and other universities
- 63 km of subwayhosting city for the romanian headquarters of Vodafone, Nestle, InBev, Coca-- Cola, HP and many others
- capital of romania

Yes, is Bucharest. A while ago, I had the chance to walk a little on the streets of our capital city. It wasn't much but still it gave me an idea of what Bucharest means and made an impresion on me. It made say for my self that: "I have to live sometimes here and see how it is."Walking a little on that big boulevards, a little lost I might add, it made understand some of the attitude that people from Bucharest have and why they have it: because there is the place where all big businesses happen, where all the money are going and coming, all the big decisions are made there. Life is lived a totally different scale and speed. It's another world and some say it's a jungle.

Another thing... people are different: many change after moving in Bucharest. They become colder, much more oriented on results, money, interests. Are that the effects of a big city on an individual?

I wonder if a "Bucharest experience" would change me and if yes, what would that change be?

'til next time yours truly,
dragos

mail 2 a friend from Hungary who left AIESEC

2005-12-02T00:29:00.000+04:00

Hi dear reader!

I wrote an interesting mail to someone, and I wanted to share some of it with you guys...

Here it is:
"Let me tell you something about myself. I tried so many times to leave but still, I'm here. (and belive me, I received so many hits 'cause now when I think back I wonder how come that I'm still here, now I'm imune to this things). Everytime I got mad and said I will leave, I didn't. You know why? Because I thought what I'm going to do if I leave: take a job, go to school more? What? I did not find an answer, so 'till now I stayed. Anyway, my mind is set: I will leave only if I'll find a nice opportunity, better than AIESEC, but I still didn't found it. My EB team, at least two of my collegues, are very special people and I respect them very much and learn from them althought they are younger then me. We work together as a team, but we also have fun moments...a lot of them. This are friends that I wish to keep close for all my life.You know...one time one of them said why he didn't leave AIESEC: becaus he didn't have THE POWER to do it. He wasn't mature enought and he still had lot of things to learn from AIESEC. I think that's true in my case too and I'm happy that he made me realize this."

You draw the conclusions!

Yours truly,
.dragos.

...the past is past

2005-12-02T00:23:00.000+04:00

Hello dear reader!

As I promised last time, I'll come back with the decision I've made: I decided
that what happen back then, must be forgotten. I learned my lesson. I won't gain
anything by having the revenge over that person.
It's time for the future.

Making good decisions,
.dragos.

hard decision

2005-10-30T17:35:00.000+04:00

Hello dear reader! :)

These days I was busy doing member recruitments and interviews for AIESEC. After a week and a half of hard work we can see the results: 26 new members. This week made me think back at the time when I joined AIESEC or tried to join...
If you wanna know the whole story sit back, relax and enjoy your lecture!

It all started in the summer of 2002 on the seaside. I was enjoying my first vacation as a student with my friends you can guess where... of course, at Costinesti (...where else?), when I met a very special person. Her name is not so important now, what is important is that after 3 years and a half we still manage to talk to each other from time to time. The second important thing is that she joined AIESEC Oradea the autumn of 2002, and I, hoping to meet her again I tried to join AIESEC Tirgu-Mures. At that time I knew very little about the organization from an ex-collegue of mine: they go to a lot of conferences, have partys, only elite is allowed...I went to an interview, pretty convinced that I will get in, especially because my ex-collegue was there and also because I knew another member in the reviewing board from basketball. My surprise was when I found out that I wasn't elected to be an AIESEC member. I was very disappointed. Maybe not because I didn't entered, but because of my friends who I guess could have done something for me. Anyway their recruitment was so "good" that in march 2003 they did another recruitment. this says it all.The truth is that if I was in their place maybe I would do the same thing. But still...what did they have to lose if they would have chosen me then ???
The drama still goes on, not my drama ;), but AIESEC Tirgu-Mures's drama: in march 2003 they made another members recruitment. Another failure. They didn't manage to recruit enough members. At that time only one option for them: head-hunting...so here am I now.First thing I've done in AIESEC: LC meeting, went out at Leo with Bazz, went to Bazz's party, met Cornelia, went to our Local Planning Meeting, went to Iasi for 2 weeks...and this was just in 2 months of AIESEC.My life just made a 180 degrees turn. The rest is history.

Funny thing though, how the wheel of life turns. One of the persons that could make a difference at the first interviews, is in the same place like I was back in autumn 2002. ...and I'm in her place.

What will I do? Will I have my revenge ?...after all, she took almost one year of my life... or forgive & forget ?

If you wanna find out, stay close and watch for the updates of this blog.

Have friends! Have good friends!
.dragos.

having good friends and good times

2005-10-21T17:20:00.000+04:00

hello dear reader!

Today I want to tell you about somethings about my friends and collegues.

Last days were full of work for all of us: more projects running in the same time(recruitments, EU Citizenship etc...) Hard work, lots of stress, lots of dollars spent on communications:), but most important it made me realize what is important: that I'm surrounded by special people. I've just realised it and I feel that I'm lucky by choosing this path in life and no other.

A piece of advice: have good friends, have true friends! It's worth it.

That's it for now!
Bye & take care!

kicked in the ass, again...

2005-10-14T23:10:00.000+04:00

hello!
I'm back...I was hoping to be happy when I write you these words, but seems like life is always there to make you some surprizes. This time bad suprizes. Here's what some "friends" helped me figure out about me: I'm a good in making things happen, producing results etc. but in the same time I'm the guy that will NEVER receive their thrust vote. Thanx guys for the message! Anyway it's good to know this. At this moment a question has risen in my mind: it's happening just in AIESEC or it will happen all my life? 'Till I find the answer I've added one little note to my "internal" journal: if I'm not on your priority list, don't imagine that you are on mine!

I hope that I wasn't very confusing!

Until next time I wish you the best!

PS: Prietenii stiu de ce ! ;)

huge thanx for....

2005-10-08T14:09:00.000+04:00

Hello guys!

This second post is dedicated to Zeno Popovici who helped me to configure my blogger with aiesec.net - so Zeno: Thanks, man!

Things are going pretty smooth for me, these days. Lots of work but I know that results are soon to come. ;)

That's it for now! Best wishes,
.dragos.

There is always a beginning

2005-10-05T14:16:00.000+04:00

Hello dear visitor and welcome to my blog!

First, let me introduce myself: my name is Dragos. I live in Tirgu-Mures, Romania. Currently I'm a student in the final year (the 5th year) and an AIESEC member.
The reasons why I'm starting this blog are still unknown to me. Maybe I want to share with someone my thoughts, maybe because I want to start a journal...I don't know. Where it will lead and how much time i'll write here that's for us to find out together.

That was my first entry. I hope my first of many...

Thanx for the time spent here!
.dragos.